De când, în februarie 2012, primisem invitaţia de a crea un spectacol la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu, nu mă putusem gândi la altceva decât la ce fel de creaţie aş putea oare să-i propun lui Constantin Chiriac – nu numai director, ci şi animator, inima, creierul şi sufletul Festivalului Internaţional de Teatru. Realizam din ce în ce mai mult cât de dificil este să te prezinţi în faţa unui public care a văzut tot ceea ce se poate vedea mai bun nu numai în ţară, dar şi în lume. Graţie unei echipe de organizatori care, şi ea, a fost nevoită să tot aleagă în fiecare an
cele mai interesante creaţii teatrale.
Concluzia la care am ajuns este că nu pot propune altceva decât o piesă concepută şi „scrisă“ pe „limba mea“, cea a teatrului coregrafic. Adică să mă prezint în faţa spectatorilor fără artificii sau trucuri, în afară de cele de pură mişcare, cu „nuditatea“, dar şi cu originalitatea sincerităţii, a autenticităţii. Să mă arăt exact aşa cum sunt. Ca un creator. Cu ceea ce mă frământă, cu ceea ce mă doare, cu ceea ce mă pasionează, cu ceea ce iubesc. Cu acele lucruri fără de care nu pot trăi. Să o prefer metaforei teatrale pe cea, poetică, a corpului şi a mişcării. Fără a căuta să produc vreun oarecare şoc vizual, ci mai degrabă să seduc. Printr-un limbaj de dans care este numai şi numai al meu. Aşa cum întotdeauna am făcut-o, peste tot în lume pe unde am tot fost invitat.
Pentru asta mi-am propus, ca primă etapă de lucru, să-i metamorfozez pe cei cu care voi lucra, şi care nu sunt deloc dansatori de meserie, încercând să-i preschimb din Actori în
DansActori.
Datorită pepinierei de artişti create în jurul Festivalului, materialul uman care îmi este oferit reprezintă, din fericire, şi o adevărată roză a vânturilor generaţională. Punând alături actori consacraţi şi studenţi, maeştri şi învăţăcei, „ucenici“ şi „vrăjitori“ pe care îmi propun nu numai să-i pun în scenă, ci mai degrabă să-i coregrafiez, să-i fac să danseze în sensul cel mai frumos al cuvântului.
Creaţia se va numi „Mozart Steps“.
Opera lui Mozart, Mozart-europeanul prin excelenţă, reprezintă şi ea un alambic de culturi atât prin geniul, cât şi prin orizontul creaţiilor pe care acesta ni le-a lăsat. Operele sale au fost scrise tot aşa de bine în italiană ca şi în germană. Pe lângă faptul că au fost traduse în mai toate limbile pământului şi reprezentate pe mai toate scenele lumii.
În plus, muzica spectacolului „Mozart Steps“ reprezintă o lărgire şi mai mare a orizontului muzical, fiind o reinterpretare actuală a lumii mozartiene de către doi mari artişti de azi, Hugues Curzon şi Ahmed al Magh-reby, care au creat o paralelă între muzica doctă a occidentalului Mozart şi muzica orientală, etnică a unui etern Egipt, banda sonoră fiind un montaj pe care l-am conceput pornind de la două compact-discuri: Mozart L’Egyptien (Mozart egipteanul) 1 şi 2.
De ce „Steps“? Pentru că pasul este elementul de dinamică spaţială care ne este comun nouă tuturor. Prima verigă atât a unui dans, cât şi a unei simple plimbări. Oriunde pe pământ, pe Lună sau, poate în curând, şi pe o altă planetă sau stea a Universului.
„Mozart Steps“ este un spectacol gândit special pentru Festivalul sibienilor, eveniment căruia aş dori să-i fie, pe lângă omagiu, dacă se poate, şi un moment de bucurie.
