La Palatul „Jean Mihail” din Craiova, in salile Muzeului de Arta, s-a deschis o ampla expozitie de pictura si grafica reunind peste 150 de lucrari ale remarcabilului artist George Vlaescu, la implinirea celor 80 de ani de viata si 60 de ani de creatie bine cunoscuta si apreciata in muzeele si colectiile din tara si strainatate. Decan de varsta in randul membrilor filialei UAP din Craiova, dar, dupa spusele numerosilor colegi si prieteni, poate cel mai tanar prin spirit, initiativa si luminozitate launtrica, pictorul si-a apropiat respectul si admiratia contemporanilor prin vitalitatea si rafinamentul culorilor, prin buna stapanire a discursului si a unei „puneri in pagina” ferite de clisee si comoditate, prin pasiunea nedezmintita pentru reconstruirea imaginilor si a atmosferei Baniei de altadata, ca o identitate de suflet si memorie, in mod generos si pilduitor incredintata privitorilor de azi si de maine. Deloc intamplator, apartinand unei „familii” de creatori puternic atrasi de aceasta „incursiune pentru viitor” in istoria locurilor si a oamenilor de pe meleagurile craiovene, familie din care mai fac parte pictorii Eustatiu Gregorian, Victor Parlac, Viorel Penisoara-Stegaru, Vasile Buz, Lucian Segarceanu si altii, artistul octogenar ne surprinde prin prospetimea tonurilor si a unghiurilor de observare a unui univers cand familiar, cand mai putin cunoscut, dar intotdeauna populat de o discreta reverie si de o subtila restituire a valorilor sale expresive.
Fie in naturile statice, atat de pline de… viata, fie prin strazile si casele incarcate de amintiri, dar mai ales in unele „colturi” de sat si de mahala, innobiland umilul sau sordidul gratie lirismului si seninatatii artei sale, George Vlaescu ne da o edificatoare si emotionanta marturie a talentului si a culturii sale profesionale, vorbindu-ne, totodata, despre altitudinea morala a unui crez artistic ce sfideaza legile nemiloase ale entropiei atotcuprinzatoare sau intrebarile dramatice ale zenitului existentei. Nu numai in uleiuri, ci si in grafica, lucrarile sale dobandesc uneori virtutile unui „document” puternic inspirat din sufletul artistic al Olteniei, din traditiile sale etnografice si culturale, din mariajul dintre arhaic si modern sau dintre pitorescul satului „uitat” de timp si efemerul citadin, in care metamorfozele ascund nebanuite rani si o profunda nostalgie.
Despre artist, regretatul scriitor si om de cultura I.D. Sarbu afirma: „Il admir pentru totala sa sinceritate, pentru clasicismul romantic al penelului sau modern, pentru discretia cu care e prezent in fiecare tusa, in fiecare petala sau nor. Privite in adancime, unele tablouri devin partituri muzicale, transmit sunete de corn sau de bucium…” Ivita in peisajul cultural craiovean si national ca un superb liant intre o vara zbuciumata si toamna regalurilor de culori, aceasta expozitie cu valoare de autentic eveniment il onoreaza pe artist si incununeaza forta creatiei sale. Ne imbogateste cu miresme de bucurie estetica si de mister poetic, indemnandu-ne a-i ura venerabilului pictor „La multi ani!” si o neostenita tinerete a dialogului cu toti aceia care inca se mai invrednicesc sa aiba nevoie de salile de expozitie.
