Puţini oameni mai au nevoie de ceas pentru a şti cât este ceasul. Însă în ultima vreme s-a observat o creştere a vanzărilor de ceasuri, în special printre tinerii cu vârste între 20 şi 35 de ani, care sunt atraşi de ceasurile de mână vintage, aşa cum s-au întors şi la aparatele de ras vechi, blugii cu tiv şi plăcile de vinil.
„Dacă este Rolexul bunicului tău este şi mai bine”
Michael Williams, care conduce un blog de modă destinat bărbaţilor – „A Continuous Lean” -, a renunţat la ceasul său Timex în 2001, când şi-a luat primul telefon. Tyler Thoreson, şeful editorial de la Gilt Man, un site de vânzări, îşi păstra ceasurile uitate într-un sertar. Şi Eddy Chai, proprietarul Odin New York, un magazin pentru bărbaţi din centrul New York-ului, a renunţat la obiceiul de a purta ceasuri atunci când avea aproximativ 20 de ani şi şi-a abandonat modelul Casio pe care-l avea.
Dar, după ce în ultimii 10 ani nu au purtat ceasuri, cei 3 bărbaţi – toţi având peste 30 de ani, se întorc la acest obicei. Thoreson, care are 38 de ani, este în căutarea unui ceas vechi din aur, IWC, cu cadran alb sau un Rolex GMT-Master. Chai, tot de 38 de ani, a purtat un Rolex vechi, care se legăna pe încheietura lui. „Nu atât de exact, dar o bijuterie”, a spus el.
Şi Williams, de 32 de ani, are o afinitate pentru 3 ceasuri: un IWC Portuguese, un Rolex GMT-Master II şi un Omega Speedmaster, cunoscut şi ca „ceasul lunii” deoarece acest tip de ceas a fost purtat şi de astronauţii de pe Apollo.
„În prezent nu există alt semn mai bun de a arăta că eşti grozav decât purtarea unui ceas. Dacă este Rolexul bunicului tău este şi mai bine”, a spus Williams.
Acum 5 ani timpul părea să nu mai fie măsurat prin intermediul ceasurilor de mână. Cu telefoane, ipod-uri şi alte dispozitive care arătau ora care au devenit omniprezente, sociologii vorbeau despre ceasurile de mână ca despre ceva depăşit, din categoria casetelor VHS, walkman-urilor şi calculatoarelor de buzunar, gadget-uri demodate.
Ceasul de mână „ar putea să o ia pe urmele abacului”, era notat într-un articol din The Sacramento Bee, în 2006. The Times of London scria şi el că „merg în aceeaşi direcţie ca şi cadranele solare (n.r – ceasurile)”. În 2005, The Boston Globe, într-un feature despre modă, a definit mai bine acest lucru: „Orice vrea să ştie în prezent cât este ceasul va fi destul de inteligent cât să întrebe pe cineva peste 30 de ani. Pentru majoritatea tinerilor, ceasurile de mână sunt nişte artefacte”.
Sau nu.
„Cadranul solar” al încheieturii a cunoscut o creştere printre populaţia considerată pierdută, în special printre tinerii macho de peste 20 de ani, care sunt atraşi de ceasurile de mână vintage, aşa cum s-au întors şi la aparatele de ras vechi, blugii cu tiv şi plăcile de vinil.
Domnul Thoreson prins gustul pentru ceasurile vechi toamna trecută, la o vânzare organizată de Gilt, cu Benjamin Clymer, 28 de ani, directorul magazinului online pentru pasionaţii de ceasuri Hodinkee.com. (Clymer, un fost manager UBS, spune că site-ul atrage în fiecare luna 250.000 de vizitatori, mai mult de jumătate dintre ei având sub 40 de ani).
14 dintre cele 17 ceasuri ale lor, cu un preţ mediu de 4.800 de dolari, s-au vândut în primele 6 ore. Gilt organizează acum câte o vânzare de ceasuri în fiecare lună. „În anumite cercuri”. spune domnul Thoreson, „dacă nu ai un ceas care să aibă în spatele lui o istorie te simţi exclus”.
Că să fim corecţi, cei care au prevăzut sfârşitul ceasurilor de mână, nu au greşit în totalitate. Puţin oameni mai au nevoie de ceas pentru a şti cât este ceasul. Melanie Shreffler, editor şef la YPulse, un site care monitorizează modă la tineri, a observat că „chiar şi liceeni şi studenţii care poartă ceasuri privesc, de obicei, telefonul pentru a afla cât este ceasul”.
Asta este şi ideea. Un ceas, în zilele noastre, îi poate caracteriza pe unii oameni ca fiind lipsiţi de pragmatism, frivoli şi, adesea, având un stil pretenţios. Acesta este, însă, un alt mod de a spune că eşti la modă.
„Luând în considerare modul casual în care se îmbracă majoritatea oamenilor în mod obişnuit, un ceas atrăgător poate fi în acelaşi timp sport, utilitar şi luxos”, a scris Michael Kors într-un e-mail. Kors are o linie de ceasuri cronografe supradimensionate, produse de Fossil, care este populară în rândul femeilor, sunt un accesoriu obligatoriu printre femeile sub 30 de ani, asistente de modă, din Manhattan.
Pentru o generaţie crescută cu Game Boys, atracţia pare să vină dintr-o sursă mai profundă decât dorinţa pentru un alt accesoriu la modă. Într-o lume înconjurată de ecrane LCD care funcţionează permanent, o femeie care poartă ceva analog, un instrument mecanic, este ceva care atrage atenţia.
Steven Alan, un designer care conduce 3 magazine de ceasuri vintage, a comparat femonemul cu setea tehnologică pentru Mcintosh-ul stereo cu tuburi pentru vidare. „A avea o componentă analogă în viaţa ta este reconfortant”, a spus el. „Am observat că există multă lume care foloseşte aparatul de fotografiat cu film, în ultima vreme. Oamenilor le place să se întoarcă la lucrurile materiale”, a continuat Steven Alan.
Într-adevăr se creează o legătură foarte puternică între un ceas de mână care trebuie întors şi posesorul lui. „Un ceas mecanic se bazează pe tine la fel de mult pe cât te bazezi şi tu pe el. Fără tine el moare”, spune domnul Clymer.
Moda retro
Atracţia retro este cea care a înviat moştenirea brandurilor ca încălţările Red Wing şi genţile Filson. Purtarea unui Rolex vechi „arată că eşti interesat de lucrurile bine facute” spune Matthew Hranek, un fotograf newyorkez care conduce un blog de life-style masculin ce preţuieşte ceasurile vechi. „Este acelaşi lucru ca atunci când porţi încălţări Alden sau te duci la Beretta să-ţi cumperi o jachetă şi o puşcă”.
Marii comercianţi se bazează pe nostalgie. Piaţa J. Crew comercializează ceasuri simple Timex, care pot fi lăsate moştenire. „Timex îţi aduce zâmbetul pe buze” a spus Frank Muytjens, directorul de design al departamentului pentru bărbaţi al J. Crew.
Compania American Apparel încearcă să facă o înclinare similară către zona ceasurilor retro, bazându-se pe clienţii din Generaţia Y care erau prea tineri ca să-şi amintească vremurile când V.J-ii conduceau MTV-ul. Producătorii de haine au început să vândă ceasuri în decembrie anul trecut, când Dov Charney, fondatorul American Apparel, a avut o presimţire că acest lucru ar putea să funcţioneze. „Ceva din interiorul meu mi-a spus ‘copiilor o să le placă acest obiect'”. Ceasurile sunt acum expuse în vitrinele magazinelor din toată ţara.
Compania Swatch, cel mai mare producător de ceasuri din lume, se străduieşte să crească capacitatea de producţie a fabricii, după ce profiturile i-au crescut cu 42% anul trecut. Fossil Inc. a înregistrat şi ea creşteri de 44,4% în primul trimestru, după ce în 2009 scăzuse cu 1,8%.
Acum câţiva ani, Casio a reuşit să îşi atragă cumpărători tineri introducând modele mai mari şi mai colorate şi promovându-le cu ajutorul unor surferi ca Gabe Kling şi skate-boarderi celebrii. De atunci, vânzările pentru modelele colorate G-Shock şi Baby-G s-au dublat de-a lungul anilor. Dar, cea mai mare creştere în rândul ceasurilor pentru tineri s-a înregistrat la ceasurile care purtau semnături ca Tommy Hilfiger, Hugo Boss şi Lacoste. Fosil a raportat că vânzările pentru ceasurile lor Michael Kors au crescut cu 142% în primul trimestru al acestui an. Pentru linia Armani Exchange vânzările au crescut cu 129%. „Creşterile sunt fenomenale, vânzările au crescut semnificativ”, a spus Jon Step, preşedintele departamentului de branduri licenţiate ale Movado Group Inc., care deţine câteva dintre licenţele pentru aceste branduri renumite. Productorii, spune el i-au curtat pe tinerii cumpărători, pe de-o parte, cu ceasuri exuberante şi stilate, folosind materiale extravagante: plastic în culori strălucitoare, cauciuc şi ceramică.
Totuşi, pentru noii pasionaţi de ceasuri, atracţia care vizează ceasurile vechi, peste care au trecut decenii, este mai puternică. „James Bond a purtat Rolex. Cui îi trebuie un argument mai convingător decât ăsta?”, a spus Michael Willliams.
