Interviu cu laureata Premiului celor cinci continente
Ananda Devi s-a nascut intr-un mic sat din Mauritius, in 1958. A scris mai multe romane in limba franceza, franceza fiind si cea care a adus-o la Bucuresti. Ananda Devi a castigat Premiul celor cinci continente, in valoare de 10.000 de euro, pentru romanul sau aparut la Gallimard, „Eve de ses decombres”.
– Ati ales sa scrieti in limba franceza si sa va publicati cartile in Franta. Cum sunt romanele dumneavoastra citite aici: ca o literatura exotica, stranie, straina sau pur si simplu ca o literatura scrisa in limba franceza?
– La inceput, cand mi-au aparut primele carti in Franta – sunt aproape 20 de ani de atunci -, da, este posibil sa fi fost considerate exotice. Oamenii se asteptau sa vorbesc despre Mauritius, despre tara, despre vise etc., dar, incet-incet, tinand cont de faptul ca eu scriu despre drame umane care sunt din patria mea, dar si universale, nu m-au mai citit ca pe un scriitor exotic, ci mai degraba ca pe un scriitor care cauta tragediile umane, care are un univers destul de sumbru, dar totodata poetic, in care forma si continutul se echilibreaza.
– Cum patrunde cultura indiana in literatura dumneavoastra?
– Se intampla in sensul in care noi traim intr-o diversitate culturala. Eu insami sunt de origine indiana, de aceea in unele dintre romanele mele se si regasesc teme care se raporteaza la religia indiana, la filosofie, kharma etc. Dar de cele mai multe ori ma intereseaza punerea in discutie a religiei, a fanatismului religios. Vreau sa-i determin pe oameni sa-si puna intrebari, nu sa urmeze orbiti o anumita credinta. Cum in Mauritius sunt foarte multe confesiuni, eu incerc sa arat ca, daca incercam sa-l intelegem pe celalalt, vom reusi sa traim si sa-i cunoastem pe ceilalti mai bine, sa depasim frontierele religiei. De aceea si zona mistica din literatura mea.
– Pe langa religie, situatia femeii este o alta tema predilecta a literaturii dumneavoastra. Scrieti pentru femeile din Mauritius sau pentru cele europene?
– Nu, eu scriu pentru femeile de peste tot. Chiar daca nu se confrunta cu aceleasi greutati, la un moment dat toate femeile se confrunta cu faptul ca nu sunt ascultate, ca nu au aceleasi sanse, aceleasi oportunitati. In unele societati se merge mult mai departe, problemele lor se inchid intr-un val, care chiar le impiedica sa iasa. Ce e important pentru mine este sa spun ca o femeie este stapana corpului sau si ca trupul sau nu apartine nimanui altcuiva.
