Felix se leapada de Crescent

Din cei cativa dolari oferiti de statul comunist drept diurna, Dan Voiculescu a reusit performanta sa puna pe picioare un controversat imperiu financiar, la temelia caruia se banuieste ca ar sta fondurile fostei Securitati. Cel despre care am aflat abia acum ca ii placea sa raspunda, ca informator, la numele de "Felix” prezinta un adevarat scenariu de telenovela atunci cand e cazul sa-si justifice averea imensa. A reusit pana in '90 sa adune din diurna vreo 30.000 de dolari, pe care apoi i-a investit. Restul banilor, adica grosul de milioane de dolari, i-au venit pentru ca a mostenit conturile burdusite ale firmei off-shore Crescent Commercial & Maritime din Cipru gratie bunavointei fara margini a proprietarului acesteia, libanezul Fouad M. Sanbar. Caci, lucru nemaiintalnit, inainte de a muri libanezul Sanbar nu si-a lasat firma Crescent sotiei si copiilor sai, ci a preferat sa-l numeasca pe Voiculescu al nostru protector testamentar. Doar functia doboara gradul. Iar Felix a inceput a lasat deoparte notele informative si cu banii libanezului s-a apucat de afaceri pe picior mare. Acum, deranjat de eticheta „solutie imorala”, incerca sa-si „spele” trecutul. Usor-usor, firma Crescent este scoasa din afaceri, ceea ce ne da de gandit. Daca Crescent a fost, intr-adevar, firma libanezului Sanbar, ar putea insemna ca Voiculescu le pregateste mostenitorilor acestuia o teapa romaneasca de toata frumusetea, caci a inceput sa inlocuiasca off-shore-ul cu firmele sale pe care le controleaza direct.
In varianta in care Crescent nu a fost decat firma fostei Securitati, inseamna ca ceea ce face de fapt Voiculescu din '90 incoace este de fapt o mare operatiune de „albire” a dolarilor Ceausestilor.

„Perla” imperiului, TV Antena 1 SA, curatata de „Crescent”

SC Editura si Tipografia Crescent SRL este una din primele firme infiintate de Voiculescu dupa '90. De la inregistrarea sa, in 28.05.1991, si pana astazi societatea a cunoscut modificari succesive ale denumirii: in 1995 a fost inregistrata sub titulatura de SC Corporatia pentru Cultura si Arta Intact, iar din iunie 2005 a primit numele de SC TV Antena 1 SA. Insa acest aspect este mai putin important. Conteaza mai mult evolutia actionariatului, dar si a capitalului social, date care indica faptul ca domnul Grivco incepe de ochii lumii sa-si curete afacerile prin eliminarea controversatului off-shore Crescent si trecerea actiunilor detinute de acesta pe numele sau sau al societatilor pe care le detine direct, „la vedere”. Daca in 1991 Crescent Commercial & Maritime Cipru detinea 90% din actiunile SC Editura si Tipografia Crescent SRL – actuala TV Antena 1 SA, investind atunci 900.000 de dolari -, acum participatia firmei cipriote s-a redus la zero. Voiculescu si-a vandut siesi toate actiunile apartinand Crescent. Mutarea decisiva a fost efectuata in preajma alegerilor electorale din 2004, mai precis pe data de 12.12.2004, cand Voiculescu se pregatea, dupa bunul obicei, sa intre din nou la guvernare, indiferent cu cine si cum.

Cum s-a „romanizat” Antena 1

Inainte de a-si atribui direct actiunile de la actuala societate TV Antena 1 SA, „Felix” s-a „jucat” insa timp de 13 ani cum a vrut cu milioanele Crescent. Din 1993 a inceput sa „rupa” cate un pic din cota de participare a Crescent, procentele luate fiind oferite firmelor Grivco SRL, Grivco International SA sau Fundatiei Crescent, care a suferit si ea procesul de cosmetizare, denumindu-se acum Fundatia Umanista Dan Voiculescu.
Prima mutare importanta in cadrul actualei SC TV Antena 1 SA a avut loc in 4.12 1997. Din cele 95% actiuni detinute la SC TV Antena 1 SA (ce se numea atunci Corporatia pentru Cultura si Arta Intact – n.r.), Crescent Commercial & Maritime Cipru a ramas doar cu 47%. Diferenta a fost luata de SC Grivco SRL, unde Voiculescu detinea controlul direct ca persoana fizica. Nu a fost de ajuns si dupa alti ani, in care firmele din imperiul Voiculescu au venit si au plecat, in decembrie 2004 s-a produs, dupa cum am mentionat, tranzactia finala: orice urma a Crescent a fost stearsa, TV Antena 1 SA devenind, oficial, proprietatea directa a lui Voiculescu si a vechilor colaboratori de pe vremea Securitatii.
Intentia lui Voiculescu de cosmetizare a afacerilor sale prin indepartarea Crescent din cadrul firmelor deschise in Romania este vizibila in cazul mai multor firme. De exemplu, la infiintarea SC Intact Production SA, in 1994, firma din Cipru detinea aici 88% din actiuni. Doi ani mai tarziu, in 1996, participatia i se reducea la jumatate, un pachet de 44% din actiuni fiind cedat catre Grivco. Scoaterea definitiva a Crescent din cadrul Intact Production SA a avut loc in 2003. Coincidenta, dupa ce au intrat pentru scurt timp in posesia Grivco, pana la urma toate actiunile Crescent au ajuns in portofoliul personal al lui Dan Voiculescu, care detine astazi 71% din Intact Production SA.

Fenomenul este general

Un scenariu tras la indigo a fost aplicat si in cazul SC Tipografia Intact SA (fosta SC Radio Romantic SA). In 1994, Crescent era proprietara a 88% din societate, dupa un an, in 1995, mai detinea doar 10% din capitalul social, iar in 2001 si-a pierdut calitatea de actionar. Brusc, in acelasi an, in firma a aparut Dan Voiculescu. Initial, acesta si-a revendicat 61% din firma, pentru ca apoi sa-si majoreze participatia la 71%.
Si la SC Sangold (IMI) Distributie SA, inmatriculata in 1991 ca GIVCO International, off-shore-ul Crescent si-a redus de-a lungul timpului participatia. Firma care a preluat actiunile a fost Grivco, unde Voiculescu a avut grija intotdeauna sa nu amestece Crescent. La 10 ani distanta de momentul in care sustine ca l-a „mostenit” pe libanezul Sanbar, Voiculescu a inceput sa scoata Crescent si din cadrul SC Benefica SA si Mutual Invest SA. Probabil perioada de dupa '90 in care domnului „Felix” ii trebuia o acoperire pentru milioanele de dolari bagate in tara s-a incheiat.

ICA, victima a sublocotenentului Felix

Aceeasi poveste, impletita insa si cu oarece afaceri dubioase facute cu proprietatile statului roman, o intalnim si in cazul SC Bioprod SA. Istoricul acestei firme, care initial a avut statut de SRL, incepe in octombrie 1991. Voiculescu s-a miscat repede si s-a asociat atunci cu Institutul de Chimie Alimentara din Bucuresti (ICA Bucuresti). Bineinteles, „Felix” a intrat in afacere prin intermediul aceluiasi off-shore Crescent Commercial & Maritime Cipru. In asocierea din cadrul Bioprod, Institutul detinea 49% din actiuni, iar Crescentul lui Voiculescu majoritatea de 51%. Imediat s-a recurs la varianta majorarilor succesive ale capitalului social, scopul fiind acela de a determina Institutul sa aduca in cadrul asocierii miza adevarata a afacerii: terenurile detinute in Baneasa. O prima majorare a avut loc in august '92, cand Institutul a ramas cu o participare de 39%. Tot atunci si-a facut loc in cadrul asocierii o alta firma de-a lui Voiculescu: Grivco SRL. Doi ani mai tarziu, pe data de 15.08.1994, Voiculescu mai aduce niste bani din Cipru si efectueaza o alta majorare de capital la Bioprod. Institutul nu poate tine insa pasul cu infuzia de capital si este pus in situatia de a i se reduce cota de participare in cadrul Bioprod la numai 10%.

Chimie alimentara, arta si spectacole

Pachetul mare de actiuni revine Crescent Commercial & Maritime Cipru, care ajunge astfel sa detina 75% din afacere. Cum totusi Institutul ramanea in continuare proprietar al celor 3,6 hectare de teren situate in Baneasa pe strada Garlei, Voiculescu a continuat sa forteze nota. Ca semn ca nu exista interes un prea mare fata de activitatea Institutului de Chimie Alimentara, se inscrie la Registrul Comertului dreptul societatii Bioprod, transformata intre timp in SA, de a organiza activitati de arta si spectacole, dar si activitati specifice bazelor sportive. In ce mod puteau sustine chimistii de la Institut aceste obiecte de activitate, este greu de inteles. Oricum, nu trece prea mult timp si in septembrie 1995 Voiculescu umbla iar la „pusculita” Crescent si mai aduce niste bani pentru inca o majorare a capitalului Bioprod SA. Evident, Institutul de Chimie Alimentara iarasi nu poate tine pasul si, drept urmare, se alege cu inca o diminuare a cotei sale de participatie: doar 5%. O luna mai tarziu, o alta majorare de capital social lasa Institutul cu 3% din Bioprod, dar ofera off-shore-ului Crescent 91 de procente. Cum intotdeauna e loc de mai rau, in iulie 1996 se produce iarasi majorarea si Institutul ramane la 2%.

Crescent „iese” si din Bioprod

Situatia se continua pana in 1997, cand Voiculescu opereaza cateva modificari menite a elimina suspiciunile legate de provenienta banilor adusi din Cipru: ia de la Crescent si baga in buzunarul SC Grivco SRL actiuni in valoare de 761.000 de dolari. Anul urmator, in 1998, mai face alte doua tranzactii asemanatoare, Crescent cedand in favoarea Grivco un pachet de actiuni de 1.638.570 de dolari, adica peste 95% din Bioprod SA. Se mai joaca Voiculescu ce se mai joaca de-a majorarea de capital pana in noiembrie 1999, cand Institutul nu mai rezista si vine in asociere cu o parte din terenuri si cladiri. Ca atare, reprimeste, dupa opt ani, cota de 40% din Bioprod SA. Nemultumitor insa pentru Voiculescu, care isi pune in cap sa cumpere Institutul cu totul. Si reuseste in 2004 datorita sprijinului neconditionat oferit de PSD, fostul sau partener de guvernare de atunci.

PSD + Voiculescu = 40.000.000 euro

Initial, Guvernul Nastase emite HG 451/2002 prin care transforma Institutul de Chimie Alimentara in societate pe actiuni, proprietar integral fiind Agentia Domeniilor Statului. Totodata, se umbla si la denumire, care este inlocuita cu cea de Institut de Cercetari Alimentare. Un an mai tarziu, in 2003, fara a publica in Monitorul Oficial decizia de privatizare, asa cum prevede legislatia, ADS face cunoscut ca vinde Institutul de Cercetari Alimentare. Licitatia este disputata doar de doi „investitori”: Grivco si fostul director al Institutului, Gheorghe Mencincopschi, care de altfel il ajutase pe Voiculescu in problema aportului cu terenurile din Baneasa in cadrul asocierii Bioprod.
Corpul de Control din Ministerul Agriculturii se sesizeaza in legatura cu nerespectarea obligatiei de publicare in Monitorul Oficial a deciziei de privatizare, dar ministrul de atunci, Ilie Sarbu, recurge la o smecherie: publica retroactiv respectivul anunt. In aceste conditii Grivco revine in licitatie si cu 100.000 de euro devine proprietar peste terenurile Institutului, a caror valoare de piata se cifreaza la aproximativ 40 de milioane de euro. Lucrurile nu se opresc aici. Pentru o mai mare siguranta, Voiculescu schimba imediat si structura actionariatului SC Institutul de Cercetari Alimentare. Dupa alte manevre, isi trece 92% din actiuni pe numele sau, iar diferenta pe numele fiicelor sau ale amicilor de afaceri. Schimba apoi si denumirea Institutului in SC Compania de Cercetari Aplicative si Investitii SA si il angajeaza ca director pe Mencincopschi, adica fostul director. Cercul fiind inchis, Voiculescu si-a rezolvat doua probleme dintr-un foc: cumparand Institutul nu mai are cine sa ceara lamuriri in legatura cu asocierea din Bioprod, dar s-a ales si cu un castig de circa 40 de milioane de euro. In fine, pentru toate aceste fapte Voiculescu a fost spalat, apretat si declarat curat moral de Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care i-a oferit un NUP de toata frumusetea.