Una dintre trasaturile definitorii pentru Romania contemporana ramane, din nefericire, aviditatea cu care esalonul doi al fostilor activisti de partid, securisti etc. continua sa adune averi si pozitii influente, desi – teoretic – societatea s-a schimbat intre timp, devenind una bazata pe valori detestate si combatute tocmai de ei in trecut. Aparent, universitatile particulare au ajuns principala arena de desfasurare pentru aceasta hoarda de dinozauri politici, lasati sa-si faca de cap dupa bunul lor plac. Persista, din ce mi-e dat sa citesc in presa, meteahna de a trata studentii ca pe niste ignoranti, ca pe o sleahta de neciopliti taman buni de umplut sali de camine culturale sau aule cu ocazia vreunui discurs al unui "tovaras de vaza".
Astfel, vajnicii reprezentanti ai Universitatii "Dimitrie Cantemir" au dat dovada, in data de 14 noiembrie 2008, de un rationament pur militienesc, tinand captiv un auditoriu intreg doar de dragul unor personaje precum Mircea Geoana si Ecaterina Andronescu, aflati acolo in scopuri electorale. Studentii – ademeniti in aula sub pretextul participarii la o dezbatere intre candidatii a doua formatiuni rivale – s-au trezit nu doar serviti cu un monolog anost al lui Geoana, ci si incuiati in sala, recte transformati, involuntar sau nu, in veritabili ostatici ai cavalcadei electorale pesediste.
Ienicerii lui Ceausescu si-au infiintat, de-a lungul anilor, colonii intregi in sfera invatamantului superior, bazate predominant pe un dispret profund fata de uzantele academice obisnuite. Cutuma libertatii academice le este fie complet necunoscuta, fie anodina, din moment ce au indraznit sa retina in sala un membru al publicului determinat sa plece si sa transforme episodul intr-o dubla mascarada – atat universitara, cat si electorala.
Radu Buturoaga, studentul care se plictisise de limbajul de lemn al liderului pesedist si care dorise, in consecinta, sa paraseasca sala, nu s-a sfiit sa prezinte intregul incident pe blogul sau, www.umbluliber.com.
In Romania insa, continua sa o pateasca tot cel care da in vileag un abuz, nicidecum cel care il comite. Dat fiind ca morbul mentalitatii militienesti a cuprins din ce in ce mai multe institutii ce se pretind a fi lacasuri ale libertatii de cuget, episodul nu s-a incheiat aici, ci a continuat la fel de grotesc. Studentul a fost tarat in fata Consiliului de etica al Universitatii ce se autodefineste drept "crestina", respectivul organ cu certe nostalgii totalitariste amenintandu-l cu exmatricularea. Buturoaga, aflat in ultimul an de studiu, a cedat in cele din urma presiunilor, acceptand sa-si stearga de pe blog relatarea.
Astfel de episoade explica, in parte, motivele pentru care reprezentanti de vaza ai intelectualitatii romanesti, savanti si universitari sunt deseori agresati verbal – chiar si in universitati de stat – de catre o multime de "colegi" enervati de opozitia pe care o intampina fata de instaurarea unor rele practici ce conduc, nu o data, la mult ravnitul "rectorat pe viata". De altfel, libertatea de cuget nu prea pare agreata nici in randurile Academiei Romane, desi institutia ar trebui sa fie farul calauzitor al intelectualitatii tarii. Ion Iliescu are toate motivele sa fie pe deplin multumit de rezultatul eforturilor sale de transformare a venerabilei institutii intr-un azil pentru o serie de intelectuali care s-au evidentiat si/sau au prosperat gratie servilismului lor fata de ideologia vechiului regim. Respingerea candidaturii lui Nicolae Manolescu spune totul. Presupun ca o nominalizare a lui Mircea Badea, al carui ton militienesc face deliciul telespectatorilor Antenei 3, ar fi fost in schimb agreata unanim si acceptata cu ropote de aplauze.
Blogul lui Radu Buturoaga, "Umblu liber", reprezinta nici mai mult, nici mai putin decat un tribut adus libertatii de gandire si increderii de sine, exprimata intr-o tara in care aceste calitati inca se dovedesc combatute cat se poate de ferm. Citindu-i alte postari de pe blog, am constatat ca tanarul nu pare defel o persoana usor de intimidat. In vremuri in care mlastina economica se extinde si tinerii profesionisti nu prea mai au sanse sa se realizeze peste hotare, o serie de "turbulente" indigene par relativ inevitabile. Subordonarea impusa de universitatile particulare le va repugna studentilor din ce in ce mai mult, astfel ca vor spori si incidentele la baza carora se afla aroganta mai-marilor universitari, pe de o parte, iar valoarea morala si crezul tinerilor in capacitatea de redresare a societatii, pe de alta.
Poate ca aceste vremuri vor conduce inclusiv la aparitia unor organizatii studentesti mai onorabile, nedominate doar de oportunisti care nu stiu altceva decat sa-si emuleze bosii universitari in speranta ca se vor capatui rapid cu pseudocariere in politica, domeniul juridic sau in mass-media. Reactia ceausista a reprezentantilor Universitatii "Dimitrie Cantemir" fata de un drept fundamental al studentilor mi-a amintit de era post-Salazar din Portugalia, deseori denumita drept "fascismo em liberdade". Dar reactia a mai demonstrat si altceva – anume ca in mediul universitar romanesc era unor astfel de mentalitati este totusi condamnata sa apuna.