Matei Visniec propune, de asta data, un fel de comedie absurda cu intentii satirice la adresa istoricilor, alegand… viata dramatica a Ioanei d’Arc. Insolita sa propunere pe spectatori ii poate nedumeri si chiar plictisi. Investind fantezie, Catalina Buzoianu regizeaza acest text avand alaturi o echipa admirabila de tineri actori.
Istoria eroinei Frantei din secolul XV, Ioana d’Arc este cunoscuta tuturor, mai mult sau mai putin, si a devenit de-a lungul timpului subiect si pentru dramaturgi. Matei Visniec s-a gandit ca ar putea fi interesant sa-si expuna si dansul punctul de vedere asupra tratarii istoriei si a ales drept pretext pe Ioana d’Arc. A compus un text ce se doreste satiric la adresa celor ce au consemnat faptele Ioanei. Intentiile satirice le impleteste cu relatarile dramatice ale eroinei. Formatul textului ar vrea sa aminteasca teatrul de balci, dar mai sofisticat, un altfel de balci, original si atemporal.
O trupa de actori navalesc in scena, si seful lor, povestitorul (Marius Manole) ne anunta: "In seara asta vom juca o poveste trista… Povestea Ioanei cea trecuta prin foc". O procesiune religioasa se vrea a fi prolog pregatitor al "povestii", stopat de aparitia Ioanei (Dorina Chiriac) ce isi revendica dreptul de a relata istoria adevarata a vietii sale. De aici, incep sa se deruleze evocari din doua puncte de vedere, cel al Ioanei, si cel al actorilor ratacitori. Si curg de-a valma scene diverse: pe un camp de batalie se jefuiesc cadavrele – scena grotesca, Ioana se imbaiaza acasa la Chinon – scena dramatica, regele discuta cu bufonul – scena satirica, Ioana si bufonul – scena dramatica absurda, intalnirea bufonilor europeni, ce vorbesc in diverse limbi – scena grotesca inutila, "casting" de fecioare si "examenul de virginitate" ale Ioanei – scene penibile etc. etc. si astfel se prezinta un montaj de secvente ce vor sa poarte spectatorul prin efecte comice si tragice. Balciul acesta ar avea drept scop sa ne atentioneze asupra modului mincinos in care se scrie istoria.
In final, apar si "istoricii de la Sorbona" intr-o scurta secventa ce vrea a sublinia ideea dramaturgului, numai ca scena e tare subreda in continut si pare venita dintr-un scheci al teatrului de revista. Este stiut ca multi istorici manipuleaza prin scrierile lor istoria, un fapt condamnabil. Dar un text dedicat teatrului, fara argumente conflictuale nu poate demonstra convingator minciuna istoricilor, mai ales cand alegi un personaj legendar ca Ioana drept pretext. Atacul dramaturgului la adresa fariseismului istoricilor este expediat in numeroasele momente ce se vor cand superficial satirice, cand dramatice, provocand nedumerire spectatorului. Acesta se va plictisi si va retine cu greu ideea dorita de Matei Visniec ca "istoria" joaca o comedie cu faptele consemnate.
O echipa admirabila
Premiera pe tara a textului "Ioana si focul" a avut sansa intalnirii cu un regizor experimentat in zona unor astfel de spectacole, Catalina Buzoianu. A optat pentru o ilustrare teatrala in alb si negru ca sugestie metaforica a tematicii textului. A selectat inspirat o tanara echipa de actori carora li s-au alaturat in culise colaboratori destoinici. Decorul (Puiu Antemir), costumele (Anca Raduta), mastile, papusile, marionetele (Liana Axinte), muzica originala (Mircea Florian), miscarea scenica (Malina Andrei) si light design (Sorin Vintila) sunt ireprosabil realizate in intentia de a sustine coerent reprezentatia. In fiecare din cele 21 de scene, Catalina Buzoianu a investit fantezie incercand sa mentina echilibrul jocului dintre comic si tragic. Matei Visniec este printre acei autori care isi insoteste textul cu indicatii de miscare si imagine. Catalina Buzoianu a gasit adeseori solutii ce depasesc sugestiile confuze ale "indicatiilor". A realizat, de asemenea, prin dirijarea interpretilor in unele scene, un posibil dialog interactiv cu publicul.
Tinerii interpreti sunt actorii trupei ambulante, dar si personaje istorice, personaje simbolice, schelete, istorici etc. Merita toata stima pentru efortul depus echipa de tineri actori, fiecarui interpret revenindu-i cel putin patru personaje de creionat in situatii diverse. Dansand si cantand uneori, au desenat cele 47 de personaje implicate: Aurelian Barbieru, Laura Cret, Mihaela Macelaru, Teodora Stanciu, Domnita Ciolacov, Gloria Gaitan, Irina Sarbu si Lari Giorgescu. Se detaseaza din echipa Dorina Chiriac, Marius Manole si Dragos Huluba. Duce greul reprezentatiei si al textului Marius Manole fiind extraordinar prin mobilitate si expresie in conturarea celor sase personaje ce ii revin. De fapt, el este "dirijorul" reprezentatiei care reuseste sa atentioneze privitorii ca totul poate fi un balci care ascunde insa si drame reale. Dorina Chiriac incearca sa treaca peste desenul dramaturgic simplist al Ioanei. Trateaza cu sinceritate pe Ioana drept o fata naiva si ambitioasa sa-si implineasca menirea de salvator al francezilor. Actrita puncteaza nuantat trecerile de la comic la tragicul situatiilor. Remarcabil este si Dragos Huluba, care pe langa rolurile de conte si actor, infaptuieste savuros portretul regelui Charles a VII-lea.
Realizatorii au depus eforturi considerabile, numai ca datorita textului rezultatul este un spectacol lung care te impinge spre plictiseala pentru ca mesajul sau e fragil, lipsit de suportul dramaturgic al unei argumentari convingatoare.
