Horia Georgescu, 36 de ani, îşi doreşte însă modificarea legii în aşa fel încât proprietăţile obţinute din bani negri să poată fi confiscate de stat mult mai repede decât acum. Chiar şi în formula actuală, însă, la bugetul statului au ajuns „milioane de euro confiscate pentru prima dată după 1989 pe cale administrativă, nu penală“, se laudă Horia Georgescu.
În jur de 20 de parlamentari ar putea să-şi piardă mandatele din cauza problemelor de integritate, potrivit preşedintelui ANI, care îşi argumentează previziunea pe numărul proceselor aflate pe rol, pe deciziile definitive obţinute deja de Agenţie, dar şi pe procesele aflate în pronunţare la Înalta Curte. Horia Georgescu a refuzat să comenteze investigaţiile pe care ANI le face în străinătate, sugerând însă că lucrurile avansează atât în ceea ce priveşte cercetările legate de liderii sindicali, cât şi de politicieni. Pe de altă parte, şeful ANI crede că în viitoarea Lege ANI ar trebui exceptaţi de la afişarea declaraţiilor de avere cei aflaţi în conducerile serviciilor secrete.
Marian Vanghelie, primarul sectorului 5, a declarat că vă dă în judecată pentru calomnie, după ce ANI a descoperit o diferenţă de 180 de mii de euro între averea dobândită şi veniturile realizate între 2008 şi 2011. Există şi alţi demnitari care v-au dat în judecată?
H.G.: Au fost situaţii în care persoanele verificate de ANI au reacţionat în acest fel. Dl Vanghelie este liber să utilizeze orice instrument juridic, dar felul în care pune problema este menit să ameninţe conducerea şi personalul instituţiei. Este un atac la persoană cu scopul de a intimida. De-a lungul timpului, mai mulţi au procedat în acest fel şi în cele din urmă au pierdut procesele cu ANI sau au fost eliminaţi din viaţa politică prin sancţiunea cetăţenilor care îşi exprimă votul o dată la patru ani.
Câte procese intentate de politicieni aţi pierdut?
H.G.: Nici unul.
Unii dintre politicieni încearcă să vă convingă în particular să renunţaţi la anchetele împotriva lor?
H.G.: Nu, mai degrabă este vorba despre declaraţii publice care
într-o formă sau alta îşi doresc a descuraja activitatea Agenţiei. Au fost însă şi mesaje transmise informal al căror sens era într-adevăr să tempereze verificările.
Vanghelie, dar şi alţi politicieni s-au plâns de-a lungul timpului că ar fi aflat de la televizor acuzaţiile formulate de ANI, sugerând că Agenţia nu a respectat procedurile legale.
H.G.: Este foarte simplu de demontat această acuzaţie făcută cu rea-credinţă atât timp cât ANI precizează mereu când au avut loc informările cu privire la începerea verificărilor şi ulterior despre elementele care au fost identificate pentru transmiterea unui punct de vedere. Procedura este complet transparentă în orice moment faţă de persoanele aflate în curs de verificare. Citiţi oricare dintre comunicatele transmise de ANI şi o să vă convingeţi că ele conţin, detaliat, toate aceste informaţii. În toate situaţiile Agenţia a respectat procedurile legale, dovadă că nu am pierdut nici un proces în instanţă pe motiv de nerespectare a procedurilor.
Dar care au fost motivele pentru procesele pierdute?
H.G.: Am pierdut foarte puţine procese şi în totalitate din cauza jurisprudenţei neunitare. Dar şi această problemă se ameliorează constant, având în vedere faptul că în ultimii doi ani ICCJ a jucat un rol eficient şi pozitiv în ce priveşte unificarea jurisprudenţei în materie, inexistentă până la apariţia ANI, acum patru ani. Rata de succes a cazurilor care ajung în instanţă sau rămân definitive prin necontestare este de mai mult de 83 la sută, în ceea ce priveşte confiscarea averilor nejustificate, conflictele de in-
terese, incompatibilităţile şi contravenţiile ca urmare a nedepunerii declaraţiilor de avere. Aş menţiona în special cifrele în procesele referitoare la incompatibilităţi unde institutia noastră a avut câştig de cauză: 96,4%.
În ce măsuraţi eficienţa ANI, de vreme ce, în perioada 2008-2013, din cele 5.100 de dosare finalizate, 4.027 au fost clasate?
H.G.: Eficienţa ANI se măsoară în milioane de euro recuperate la bugetul de stat, în miniştrii care sunt revocaţi din funcţie sau nu sunt numiţi din cauza problemelor de integritate, în senatori şi deputaţi care îşi pierd mandatul, trimişi în judecată pentru conflict de interese sau incompatibilităţi. Nu în ultimul rând, se măsoară şi în evoluţia instituţiei, care a devenit un model de bune practici la nivel internaţional. Oriunde în lume se pronunţă cuvântul integritate este menţionată şi ANI. Pe scurt, eficienţa se traduce şi
într-un plus de credibilitate a României pe plan extern, dar şi într-un plus de credibilitate a cetăţenilor în cei care îi reprezintă exercitând demnităţi şi funcţii publice.
Există o distanţă între dosarele clasate şi cele finalizate.
H.G.: Toate instituţiile care lucrează cu sesizări au parte de asemenea statistici paradoxale. De fapt, este un lucru bun. Pentru că sunt lămurite suspiciuni care planează nejustificat asupra unor persoane publice. Şi asta deoarece cuvântul dosar pentru noi este echivalent cu sesizări. Deschidem atâtea dosare câte sesizări avem. Nu există filtru la sesizări. Cu cât sunt mai multe, cu atât mai bine, deoarece aşa putem afla despre situaţiile care merită atenţia noastră. Dar, evident, multe dintre aceste sesizări nu se confirmă. Este riscul pe care şi-l asumă orice instituţie care lucrează cu sesizări din partea cetăţenilor. 4.027 de dosare clasate nu înseamnă decât că acest număr de sesizări nu s-a confirmat, nu faptul că ANI nu a fost în stare să le ducă până la capat. Clasarea sesizărilor urmează aceeaşi procedură şi necesită o muncă susţinută fără nici o diferenţă faţă de un caz care se confirma. Pe de altă parte, s-au materializat alte câteva sute care ne-au permis să aducem în atenţia justiţiei, dar şi a opiniei publice, abateri de integritate care vreme de 20 de ani nu au fost verificate şi nu au deranjat pe nimeni.
De unde vin aceste sesizări?
H.G.: Tiparul cazurilor sesizate acum este altul decât cel din urmă cu cinci ani. În ultimul an primim foarte multe sesizări din partea cetăţenilor. Numărul acestora este mai mare decât cel al autosesizărilor ca urmare a semnalărilor din mass-media sau din alte surse. Asta înseamnă un nivel ridicat de încredere din partea oamenilor care ni se adresează, dar este şi un semnal că preocuparea pentru integritate a ajuns în toate colţurile ţării. În plus, instituţia noastră face verficări sistematice, proactive în zonele care prezintă vulnerabilităţi şi riscuri de integritate.
Cine sunt aceşti cetăţeni: colegi de serviciu, vecini, rivali?
H.G.: Categoria persoanelor care fac sesizari nu este un criteriu de evaluare şi nici de interes. Noi aplicăm legea, nu o interpretăm.
Mai mulţi parlamentari PSD au depus un proiect de modificare a Legii administraţiei publice locale în aşa fel încât primarii şi şefii consiliilor judeţene să poată face parte din consiliile de administraţie ale unor companii cu capital majoritar de stat. Acest proiect are legătură cu investigaţiile ANI?
H.G.: Iniţiativa nu este în nici un caz întâmplătoare şi vine într-un moment în care ANI a identificat foarte multe cazuri de incompatibilităţi pliate exact pe astfel de cazuri. Există şi decizii ale instanţelor care confirmă concluziile inspectorilor. Încercarea de schimbare a legii urmează un anumit tipar prezent şi în trecut, în care membri ai Parlamentului, miniştri, identificaţi în conflict de interese sau incompatibilitate au dorit dezincriminarea faptelor. Cu siguranţă că un astfel de demers ar afecta obiectivele strategice ale României referitoare la MCV, Schengen, fonduri europene şi aderarea la spaţiul euro. Până la urmă este vorba despre încrederea pe care o transmite clasa politică raportat la ireversibilitatea sprijinului acordat instituţiilor de combatere a corupţiei aşa cum a fost asumat prin tratatul de aderare la Uniunea Europeană.
Alte cazuri în afara lotului Klaus Johannis-Aristotel Căncescu, Florin Popescu, Marian Vanghelie?
H.G.: ANI are în lucru multe cazuri cu privire la astfel de incompatibilităţi sau conflicte de interese, în special la nivel local. Urmărim cu prioritate fraudarea banilor publici prin conflict de interese. Ceea ce nu se spune este că aceste regii autonome de interes local, în ale căror consilii de administraţie se află primari sau şefi de consilii judeţene, gestionează sume uriaşe, de ordinul sutelor de milioane de euro. Prin poziţia aleşilor locali acolo se exercită o anumită influenţă, inclusiv în sensul în care uneori banii publici sunt deturnaţi sub aparenţa unor proceduri legale de achiziţii publice care speculează vulnerabilităţi legislative. În 2009 Nicuşor Constantinescu formula sesizări la adresa unor primari acuzându-i de acelaşi tip de incompatibilitate care face obiectul situaţiei constatate de ANI şi în cazul său. Cetăţenii pot să judece singuri ipocrizia unor astfel de poziţii.
Care ar fi mecanismul?
H.G.: În primul rând, vicierea procedurilor de licitaţie prin care aceste regii autonome de interes local a căror formă juridică este similară cu cea a unei firme private acordă contracte unor anumite firme apropiate aleşilor locali, fie prin rude, fie utilizând persoane interpuse.
Aţi spus în mai multe rânduri că Legea ANI şi-a atins limitele. Ce modificări veţi propune?
H.G.: Este format un grup de lucru la ANI, care, împreună cu reprezentanţi ai altor instituţii, lucrează la viitoarele modificări, în special la cele care privesc mecanismele de sancţionare a conflictelor de interese, care acum sunt ineficiente. În viitorul apropiat vom elabora un Cod de Integritate privind conflictele de interese şi incompatibilităţile. Îmi doresc introdusă o nouă incompatibilitate pentru membrii Parlamentului condamnaţi penal definitiv la pedepse cu suspendare.
Ce-ar trebui modificat cu prioritate în Legea ANI?
H.G.: De exemplu posibilitatea ca statul să recupereze cu prioritate prejudiciile aduse. Acum procesele durează ani de zile în instanţe, pentru că nu există o procedură unitară în domeniu. În ceea ce priveşte sancţionarea, e nevoie de un sistem de interdicţii îmbunătăţit pentru persoanele care se află în conflict de interese: să fie scoase din joc pentru mai mult timp şi să nu mai aibă legătură cu domeniul în care au produs prejudicii.
Există în noul Parlament oameni care ar putea să-şi piardă mandatul din cauza problemelor de integritate?
H.G.: Da. Sunt procese pe rol, în unele am obţinut deja decizii definitive şi irevocabile, care aşteaptă procedura revocării la fel ca în cazurile Andon şi Mircea Diaconu. Mă refer aici la cazul deputatului Aurel Nechita. Până acum Camera Deputaţilor a reacţionat prompt atunci când instanţele de judecată s-au pronunţat. De asemenea sunt aproape decizii finale la ÎCCJ pentru alţi membri ai Parlamentului unde în prima instanţă am avut câştig de cauză.
Câţi?
H.G.: Peste 20.
Câte dosare de parlamentari aveţi în lucru?
H.G.: Nu vă pot furniza aceste date.
În câte cazuri, în urma investigaţiilor ANI, averile nejustificate au fost confiscate?
H.G.: Sunt 4 decizii definitive de confiscare; în două dintre acestea, banii au ajuns deja la bugetul de stat. Urmează însă şi altele care vor avea sentinţe judecătoreşti. Procesele privind confiscarea averilor durează mult.
Câte?
H.G.: Zeci de cazuri.
E vorba de mulţi bani?
H.G.: Da, e vorba despre milioane de euro, care pentru prima dată după 1989 au fost confiscate, din perspectivă administrativă şi nu penală.
Acum doi ani, ANI declara că verifică unele conturi aflate în străinătate pe care şi le-au deschis acolo anumiţi politicieni şi sindicalişti. Ce s-a întâmplat cu această investigaţie, s-a finalizat?
H.G.: În primul rând, trebuie precizat că a fost o declaraţie nefericită a fostului preşedinte ANI pe care nu vreau să o comentez. ANI poate solicita orice date sau informaţii în limita competenţelor legale fie din ţară, fie din străinătate.
Dar ancheta e în curs sau a fost finalizată?
H.G.: Din păcate, nu vă pot furniza date suplimentare în această privinţă.
De ce nu puteţi spune dacă o anchetă este în curs sau a fost închisă?
H.G.: Nu pot comenta în nici un fel.
Dar aveţi alte anchete care-i vizează pe demnitarii care au conturi în afara ţării?
H.G.: Noi verificăm datele şi informaţiile din declaraţiile de avere şi le comparăm cu datele pe care le obţinem de la instituţiile care ne furnizează la cerere documentele necesare.
Nu demult Centrul Internaţional de Jurnalism de Investigaţii (ICIJ) a dat publicităţii o listă cu persoane publice din toată lumea care profită de paradisurile fiscale, între ele şi un senator, Sorin Roşca Stănescu. Aţi început o anchetă pornind de la acest document?
H.G.: Instituţia noastră urmăreşte cu atenţie toate investigaţiile jurnalistice care au legătura cu scopul său.
Deci îi cercetaţi pe cei care au apărut pe lista ICIJ?
H.G.: Am precizat deja anterior.
Eu doar vă întreb dacă aţi început investigaţia legată de lista OffshoreLeaks?
H.G.: Nu comentez pentru a nu da naştere la speculaţii.
Senatorul Sorin Roşca Stănescu a declarat că a depus la Parlament un document din care rezultă problemele pe care le-ar avea unii inspectori de integritate. Aţi primit şi dvs. această reclamaţie?
H.G.: Nu, dar dl senator poate utiliza toate instrumentele juridice pe care le are la dispoziţie şi ca parlamentar poate solicita informaţii şi date de la Consiliul Naţional de Integritate. Trebuie spus însă că ANI se subordonează doar acestui for, în vreme ce verificarea managementului se face printr-un audit extern independent.Acesta este singurul instrument legal prin care activitatea ANI este evaluată.
Cine face auditul?
H.G.: O prestigioasă companie multinaţională cu referinţe de excepţie, care a câştigat licitaţia participând la o procedură de achiziţie conform legii: Delloitte Touche Tomatsu România.
Există un curent de opinie printre deputaţi şi senatori care ar dori ca Parlamentul să fie cel care verifică ANI.
H.G.: ANI este verificată prin Consiliul Naţional de Integritate, care are reprezentanţi din toate partidele politice, iar rapoartele de activitate ale Agenţiei au fost adoptate în unanimitate de acest Consiliu. În acest caz, scopul celor care promovează necesitatea unui control parlamentar este să controleze de facto activitatea Agenţiei. În plus, rolul primordial al CNI este de a proteja instituţia de interferenţe şi presiuni politice, ceea ce a şi reuşit să facă în mod efectiv, aspect menţionat şi în rapoartele MCV. Orice amendare a cadrului legislativ din această perspectivă ar fi fundamental greşită şi nu ar rămâne fara consecinţe negative pentru România. Nu poţi pune sub control parlamentar operaţional o instituţie administrativă autonomă specializată în combaterea corupţiei prin mijloace administrative, cu atât mai mult cu cât subiecţii de verificare ai ANI pot fi chiar aceşti membri ai Parlamentului.
Vedeţi posibilă această idee de aducere a ANI sub control parlamentar?
H.G.: Orice este posibil, dar dacă se va întâmpla, eu îmi voi da demisia, pentru că Agenţia n-ar mai putea funcţiona, tocmai fiindcă n-ar mai avea independenţă operaţională.
Recent, Franţa a decis înfiinţarea unei instituţii
similare care să controleze averi, aţi fost căutat de
oficialii de la Paris pentru discuţii? În fond, România e singura ţară europeană care are o Agenţie Naţională de Integritate.
H.G.: Am avut unele discuţii informale cu oficiali francezi şi este posibil să cooperăm într-un proiect în care România, prin ANI, să furnizeze expertiză în acest domeniu. La nivel global există, însă peste 130 de sisteme de integritate, conform unui studiu al Băncii Mondiale, în diverse ţări, toate bazându-se pe transparenţa declaraţiilor de avere. Intră în retorica politica a celor care au interese personale nelegitime negarea existenţei sistemului de integritate din România, fapt contrazis de cifre.
Totuşi, niciunde în lume nu există obligaţia ca şefii serviciilor secrete să-şi afişeze declaraţiile de avere, pornind probabil de la premisa că acest lucru ar putea fi o vulnerabilitate.
H.G.: Într-adevăr, acest lucru poate constitui o vulnerabilitate din perspectiva enunţată care necesită o analiză serioasă.
În modificările la care lucraţi intenţionaţi să-i exceptaţi de la regulă pe cei care se află în conducerea serviciilor de informaţii?
H.G.: Am vrea să optimizăm unele lucruri având în vedere îmbunătăţirea activităţilor operaţionale. În plus, am vrea ca declaraţiile de avere să fie completate electronic şi transmise strict către ANI, deoarece afişarea pe alte domenii de Internet comportă riscuri privind protecţia datelor personale. În acest moment, sunt peste patru milioane de declaraţii de avere şi interese pe portalul nostru, la www.integritate.eu.