Cred ca premierul cauta acum un pretext ca sa anunte ca renunta la anticipate", imi spunea in iulie 2005, la Bruxelles, un important oficial european care tocmai se intalnise cu Tariceanu. Tonul lui era usor ironic. In tara, unii asteptau inca anuntul "irevocabilei" demisii.
Tariceanu facuse o vizita-fulger la Comisie, unde se intalnise cu Frattini, Rehn si Kroes. Inainte de plecare, premierul spusese ca "motivele pentru care mi-am anuntat demisia raman in continuare valabile. Nu pot ca prim-ministru sa tolerez o astfel de situatie, nu vreau sa fiu partas la procesul prin care poporul roman, poporul meu, este condamnat la coruptie, la saracie si la izolare". In drum spre Bruxelles, Mihai Razvan Ungureanu spunea ca demisia Guvernului e "o chestiune de ore". Nu stia de razgandire, "am ramas in transee ca soldatul japonez" – avea sa se explice, incurcat, ministrul de Externe.
Ajuns la Bruxelles, Tariceanu i-a informat pe oficialii europeni ca nu mai demisioneaza. In acelasi timp, la Bucuresti, apropiatii premierului lasau sa se inteleaga ca, din contra, oficialii europeni ar fi fost cei care i-ar fi cerut lui Tariceanu sa nu demisioneze. Pana la urma, inundatiile au fost pretextul: "Un conducator curajos nu-si abandoneaza poporul la greu. Lasitate ar fi fost sa demisionez acum, nu e timp de lupte de partid". Versiunea finala, oferita de premier abia in ianuarie 2007, nu avea de-a face nici cu Comisia, nici cu inundatiile: anticipatele au cazut pentru ca Basescu nu i-a garantat lui Tariceanu postul de premier dupa demisie.
Atunci a inceput distantarea electoratului Aliantei de premier. Acest electorat greu de pacalit a inteles ca renuntarea la anticipate (Ca si incercarea de acum de amanare a euroalegerilor) servea mai ales intereselor PSD.
Mizanscena "amanarii" seamana izbitor cu cea a "renuntarii"; aceleasi declaratii sforaitoare: "ca prim-ministru, nu pot permite ca alegerile europene sa depinda de un calcul politic al unuia sau al altuia"; acelasi suspans intretinut de incercarea de a pune in reponsabilitatea altora o decizie deja luata. Prin Graham Watson, liberalii europeni au jucat acum mai cu tragere de inima decat o facuse Rehn in 2005. Sunt direct vizati. Au sapte euroobservatori de la PNL si doi de la Voiculescu. Pe 13 mai, ii pot pierde pe cei doi euro-Voiculesti, striviti sub pragul electoral, iar PNL si-a impus drept tinta doar cinci mandate. Grupul socialistilor europeni are probleme si mai mari cu situatia PSD.
Dar miza cea mare este interna. Premierul stie ca electoratul se va folosi de euroalegeri pentru a-i penaliza pe guvernanti. Temele europene nu intereseaza nici electoratul, nici partidele. Asa a fost in celelalte state care au aderat in mai 2004 si au tinut euroalegeri in iunie 2004. Acestea s-au lasat cu schimbari de prim-ministri si presiuni pentru anticipate.
In Letonia, doar un partid din cele trei aflate la guvernare a reusit sa castige un mandat din cele noua fotolii de europarlamentari aflate in competitie. In Estonia, coalitia abia ajunsa la putere a pierdut in fata Partidului Social-Democrat, care a obtinut de unul singur trei mandate din sase. In Lituania, opozitia a obtinut cinci mandate, iar guvernantii doua. In Polonia, social-democratii care conduceau guvernul s-au plasat pe locul cinci, obtinand numai cinci mandate din 54. In Ungaria, alegerile au fost castigate de opozitie, care a obtinut 13 mandate fata de cele noua ale partidului premierului socialist. Premierul Medgyessy a fost inlaturat. In Cehia, euroscepticii au castigat noua din cele 24 de mandate, partidul premierului obtinand doar doua mandate si clasandu-se abia pe locul cinci. Premierul Spidla si-a dat demisia din fruntea partidului si a guvernului.
In Romania, primul ministru incearca sa amane cat mai mult un astfel de decont electoral. Colaborarea fatisa cu PSD si Dan Voiculescu a adus PNL intr-o situatie electorala delicata. Situatia liberalilor a devenit dramatica in ziua in care PD a anuntat ca merge singur in alegeri. A doua zi, Bogdan Olteanu a cerut din senin amanarea euroalegerilor. Acesta este "calculul politic" pe care-l denunta chiar premierul Tariceanu.
Daca-i reuseste acest "calcul politic", Romania le va transmite inca un semnal negativ celorlalte state membre. Tensiunile politice vor atinge apogeul, Becali ar avea sanse sa se gonfleze si mai mult. Tariceanu va ramane captivul Patrulaterului Negru, alintat de Geoana, Iliescu, Vadim, Voiculescu, Stanoiu sau DIP. In aceasta companie, orice strategie de imagine ar face, nu va recastiga voturile Aliantei. Este chiar posibil ca la toamna PNL sa obtina mai putin. Videanu a avut dreptate sa-i avertizeze pe urnofobi: "De ce ti-e frica nu scapi". z
Gelu Trandafir, publicist
