Am întâlnit prima dată cuvântul „etichetă“ când am început clasa întâi. La școală, eticheta era un dreptunghi mic de hârtie lipit pe hârtia albastră a caietului pe care elevul își scria numele și clasa. Un mic detaliu personalizat pentru o identificare corectă. La fel, la magazin, pe rafturi; produsele nu pot exista fără etichete.
Iubim etichetele. Suntem parte a nemiloasei lumi mereu grăbite, le înghițim pe nemestecate, iar creatorii își freacă palmele de bucurie. Stânga de dreapta, pentru că stânga ține cu oamenii, iar dreapta ține cu banii. Sau dreapta de stânga, pentru că dreapta crede în forța fiecăruia, iar stânga în solidaritate.
Contează, desigur, și de unde te uiți la etichetă. Venind pe Bulevardul Ana Ipătescu, un politician fercheș mă privește dintr-un ecran mare amplasat în Piața Romană. Stă exact treizeci de secunde, sunt cam departe și nu văd clar decât dorința lui de a face minuni în sectorul 4. Până să disting culoarea cravatei, în locul său apare imaginea unei minunate paste de dinți. Mult mai cunoscută (pasta de dinți, n.m.) decât incertul personaj, dar așa se face transferul de notorietate. Televiziunile se supun etichetelor, iar mediul online se închină la propriu acestora. Etichetele vând, sunt mai „tari“ decât titlurile bune. „Președintele-jucător“ îl desființează pe „președintele-Facebook“, eticheta Pleșu dojenește eticheta Puric, musulmanii sunt fanatici, produsele „bio“ sunt vârfuri de necontestat ale alimentației sănătoase, ungurii vor Ardealul, Crăciunul se consumă din hipermarket, „crucișătorul presei românești“ e mai maiestuos decât „maestrul presei românești“. Toată lumea știe tot, orice, fiecare cântă la câte piane poate melodiile firave ale societății care a înghesuit timpul, spațiul și rosturile între definiții spectaculoase, cu impact. Dar numai cu impact. „Să trăiți bine!“ a fost un slogan cu impact. Faptul că nu purta în niciun fel răspunderea celui care folosea sloganul nu a deranjat pe nimeni. Suna bine, deci era destul. „Pas cu pas“ e în aceeași cheie. Pașii cui? Ai mei, ai lui, ai noștri? Ai tuturor, că doar și „tuturor“ era un cuvânt-etichetă în vremurile de tristă amintire. Așa cum, mai înainte, și „președintele pentru liniștea noastră“ era o expresie plină de impact… liniștitor.
Eticheta „liniște“ alege targetul și atacă viguros. „Crăciunul liniștit“ vine prin SMS, iar telefonul țiuie la fiecare liniștire. Cutia poștală se umple de hârtia revistelor de promovare a mărfurilor din magazine. Etichete cu preț, fotografii inspirate, trebuie să intri în horă, nu sta afară, dacă nu ești cu noi, nu exiști!… Vine sfârșitul de an, trebuie să ne pregătim și avem nevoie să citim cât mai multe etichete. Politicienii, ca să „fie în piață“, împart cu generozitate platitudini de impact pe rețelele de socializare. Magazinele sunt pline de bunătăți „la ofertă“, iar știrile ne copleșesc cu accidente nemaiîntâlnite sau cu „dezvăluiri fără precedent“. După „Colectiv“ (etichetă tragică), „Strada“ (etichetă în trend) cere „o nouă clasă politică“ (etichetă deja depășită moral), iar partidele ne dau scheme de „integritate“ (etichetă pe care vă las pe dumneavoastră să o etichetați). Până și Bear Grylls a aplicat o serie de etichete minunate pe hainele civile ale „liderului lumii libere“, care este „cel mai puternic om din lume“, Barack Obama. Emisiune vârf-de-lance a postului de televiziune Discovery, ai cărei producători au găsit de cuviință să o difuzeze în seara de Crăciun.
Este o bătălie indecentă și inegală – profesioniști contra public. Tumultul de imagini, texte și atitudini pleacă din laboratoarele comunicării profesioniste. Sunt bine studiate și au țintă clară. Mesajele cer ceva, vor să faceți ceva, urmăresc un scop precis. Atacă „ținta“ știindu-i acesteia slăbiciunile sau ezitările.
Într-o lume în care comunicarea este prea mult o formă de Relații Publice, iar oamenii sunt avataruri construite după posibilitățile rețelelor de socializare (Facebook domină la noi, cu peste opt milioane de utilizatori), devine tot mai complicat să te (re)găsești… Încet-încet, devenim „profiluri“ cu obiceiuri de consum (sau de vot) ușor de anticipat și ușor de manipulat.
O să spuneți că știți toate aceste lucruri. Nu pot să vă contrazic… Pot doar să închei scriind aici că „excesul de etichete“ e la fel de dăunător ca excesul de sare, zahăr și grăsimi. Și să mai adaug că e bine să citim cu atenție „prospectele“. Cu două rânduri de alegeri, anul 2016 se anunță deosebit de spectaculos.
La mulți ani!
