De ani întregi, începem anul școlar cu aceleași vaiete patetice: cad școlile peste copii, nu sunt manuale, sunt elevi care merg pe jos kilometri întregi pentru că microbuzul școlar s-a stricat din nou. Ministrul Educației apare la televizor și anunță pompos o nouă „lege a educației”, panaceul pentru toate bolile sistemului. Într-un fel, este bine că un incompetent ca Pop a ajuns în fruntea ministerului, pentru că părinții pot vedea mai bine cât de putred este sistemul educației de stat.
Eu spun că e vremea să realizăm că acest sistem este nereformabil. Să renunțăm la visul că la minister va veni un Hercules tehnocrat care va face curățenie în uriașa mizerie din școlile și universitățile de stat. Nu va veni. Dacă, prin absurd, ar apare un astfel de personaj, își va rupe gâtul foarte repede. De la școala doctorală a SRI, care a patronat rețeaua de plagiatori a generalului Oprea, la școlile din Teleorman, controlate politic și financiar de către baronii lui Dragnea, totul este corupt. Nici un partid care a fost la guvernare nu poate spune că a avut o atitudine cu mult diferită de cea a PSD: inspectoratele școlare au fost puse sub control politic, școlile au fost spații de propagandă, iar renovările s-au dus către firmele clienților baronilor locali. Marile confederații sindicale blochează orice reformă, iar liderii lor sunt arondați politic.
La 27 de ani de la căderea lui Ceaușescu, societea românească a rămas cu mitul educației „gratuite”. Nu, nu este gratuită. Dimpotrivă, plătim prea mult pentru un sistem atât de neperformant. Și este complet fals că „săracii” ar fi defavorizați într-un sistem privat. Școlile din mediul rural și din comunitățile sărace sunt un dezastru: 80% din notele sub 5 la Evaluare provin din mediul rural, recunoștea, în 2015, ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu.
Ceea ce trebuie făcut este ca sistemul de stat să fie destructurat, pas cu pas, iar cea mai simplă soluție este ca guvernul să acorde părinților vouchere cu care aceștia să finanțeze educația copiilor lor la orice școală doresc, de stat sau privată. Este o soluție care a apărut în 1871, în Franța, beneficiile ei au fost explicate, în 1955, de către economistul Milton Friedman, iar Betsy deVos, ministrul Educației în cabinetul Trump, dorește să o aplice la nivel național, în SUA. În România, fostul premier Stolojan a invocat sistemul de vouchere, după principiul „banii urmează elevul”. Însă, în acest moment, întreaga clasă politică – de la președintele Iohannis la președintele PSD Liviu Dragnea sau la USR – este încremenită într-un proiect etatist și singura lozincă cu care defilează este „mai mulți bani de la buget pentru Educație”. Efectul: tot mai multe familii cu copii vor emigra în căutarea (inclusiv) a unor școli decente sau își vor trimite odraslele să studieze în străinătate, de unde nu vor mai reveni.
