Dupa ce a pierdut sansa de a fi rector pentru un al treilea mandat, acest lucru fiindu-i interzis de lege si de Carta Universitara, profesorul Emil Constantin a declansat o noua serie de scandaluri la Universitatea „Dunarea de Jos”, la capatul careia ar vrea sa obtina macar un mandat de prorector.
Profesorul Emil Constantin sustine acum nici mai mult, nici mai putin decat ca el ar trebui sa fie prorector! Constantin a fost ales prorector in mai 2004, dupa cel de-al doilea mandat de rector, si si-a exercitat functia pana in mai 2006 cand, in urma demisiei prof. univ. dr. Alexandru Epureanu din functia de rector, a fost desemnat rector interimar. Emil Constantin a fost rector interimar pana pe data de 19 octombrie, cand a candidat pentru un nou mandat de rector, a fost ales si, ulterior, invalidat. Pe data de 19 octombrie au fost organizate insa alegeri si pentru desemnarea celor doi prorectori, cei alesi fiind Mirela Praisler si Teodor Munteanu. Acum, Constantin sustine ca si el e prorector, pentru ca nu mai e rector interimar (?!) Cu o prestidigitatie de argumente, el a reusit sa-i induca pana si actualului rector interimar Mircea Bulancea ideea ca ar putea fi prorector. De fapt, lucrurile nu stau deloc asa. Mandatul de rector interimar al lui Emil Constantin a incetat pe data de 19 octombrie, cand au fost organizate alegeri si pentru mandatul de rector, si pentru cele doua mandate de prorectori. Atunci, Constantin a candidat pentru functia de rector, nu si pentru cea de prorector, desi – fiind constient de faptul ca nu ii va fi validat al treilea mandat de rector, pentru ca punctul de vedere al ministerului fusese dat publicitatii – daca ar fi vrut sa fie prorector, ar fi trebuit sa candideze alaturi de Mirela Praisler si Teodor Munteanu. Acum, Constantin spune ca MEdC ar fi trebuit sa-i suspende mandatul de prorector si nu a facut-o, dar este logic ca simpla sa candidatura la mandatul de rector este o optiune personala de renuntare la mandatul de prorector, stiut fiind ca nimeni nu poate ocupa simultan toate functiile pe care si le-ar dori, asa cum vrea Constantin. Se pare ca, din dragostea sa desavarsita pentru putere si fotolii moi, Emil Constantin se gandeste chiar ca prin mijloace neortodoxe sa incerce sa obtina demisia unuia dintre cei doi prorectori, pentru a fi organizate noi alegeri la care sa poata candida din nou.
