Felul cum se manifesta cubanezii de cand Fidel Castro a devenit El Lider Minimus ar trebui sa ne dea de gandit. Ca om care am trecut odata, demult, prin Cuba, libre libre, dar extrem de flamanda, pot spune ca actiunea revolutiei acolo nu a fost decat sa distruga o economie infloritoare si una dintre cele mai frumoase tari din lume si sa o aduca in sapa de lemn. Mizeria din anul 1977, de pe strazile Havanei si de pe cele ale orasului lui Fidel, Santiago de Cuba, se mai vede si azi, atunci cand diferite posturi de televiziune straine mai transmit imaginea unei strazi, a unor oameni, cetateni entuziasti, care spun ca ar fi dispusi sa-si dea si viata pentru El Comandante. Mi-e greu sa uit ca, in indepartatul an 1977, inca, dupa 18 ani de la victoria trio-ului Che Guevara-Camillo Cienfuegos-Fidel Castro, asupra lui Fulgencio Battista, in fiecare cartier al Havanei, si desigur si in alte orase, functiona inca asa-numitul "Comite de Defensa de la Revolucion". Ii dedicasera si un cantec, o melodie foarte frumoasa… Stiti ce era acest El Comite? Simplu, o casa unde te duceai si-i turnai pe "dusmanii revolutiei". Un centru de colectare a turnatoriilor. Fara nume de cod, pur si simplu, asa, "patriotic". Imi aduc aminte si azi cozile nesfarsite la gheretele care vindeau, la liber (o victorie, totusi, a consumismului!), clatite. Era singurul aliment care se putea procura fara cartela. Celelalte se dadeau pe cartela, iar cartela se acorda numai celor care lucrau. O familie de ziaristi de la "Granmˆ" ("Scanteia" lor), el si ea, stateau la coada la clatite pentru ca aveau acasa o matusa, pe care o alimentau cu ratiile lor. Aceasta, batrana, nu avea cartela si, altfel, ar fi trebuit, in conceptia revolutiei lui Fidel Castro Ruz (stiti cum se citeste z in spaniola, deci si-n cubaneza? S, deci Ruz=Rus.), sa piara de foame sau sa manance fructe salbatice care, altminteri, cresc din belsug pe pamantul Cubei. Magazine cu rafturile goale, asa cum sub Ceausescu nu au fost la noi nici macar in ultimii, teribili, ani, erau peste tot. Cele mai multe inchise. Dar populatia se distra. La cinema rula "Falci" ("El Tiburron Sangriente" – "Rechinul sangeros"). Amorul era liber, dansul era liber, bautura se mai gasea. Haine nu, mi s-a confesat un student care a vrut sa-mi cumpere, contra "caracoles de Carribe" (melci de Caraibe), ca nici bani nu se prea gaseau, niste blugi contrafacuti cu care eram imbracat. Haine nu, mancare nu, dar pe la toate institutiile mirosea a mancare proasta, de la bucatariile care-i alimentau, de bine, de rau, pe angajati. Am crezut chiar ca descopar o regula: in tarile flamande miroase peste tot a mancare.
N-am vazut atunci entuziasmul de azi fata de Fidel Castro. Ceea ce vedem insa zilele acestea ar trebui sa demonstreze democratilor europeni ca oamenii pot accepta si mizeria, daca li se lasa putina distractie, ca democratizarea nu e un proces obligatoriu pentru o populatie spalata bine pe creier. (Vezi si adeptii unor Iliescu sau C.V. Tudor.) Dar de ce sa ne miram de Cuba, cand si pe-aici, prin Europa, cultul unui terorist precum Che Guevara, agent al Moscovei si al revolutiei mondiale, mai dainuie inca, ba chiar se dezvolta, la atatea decenii de cand se cam stie adevarul despre el? Nu-s manjite atatea tricouri tineresti de pe la noi cu barba lui? Parca si unul Ponta purta barba asta pe piept. Complicitatea europenilor de stanga a facut mult pentru dainuirea terorismului de stat din Cuba, ca si pentru cele din Europa de pana la 1989, de altfel. Atatia intelectuali europeni de stanga ce sunt ei altceva decat un mare, acoperit, "Comite de Defensa de la Revolucion"?
