Reuters publică în serial rezultatele unei ample anchete efectuate timp de câteva luni asupra imperiului financiar din spatele Ghidului Suprem, o organizaţie prea puţin cunoscută, creată pentru ajutorarea săracilor, dar transformată într-o caracatiţă cu afaceri de mai multe zeci de miliarde de dolari. Imperiul economic este controlat de o singură persoană – ayatollahul Khamenei, care dispune de sume fabuloase de bani, în timp ce Iranul este supus sancţiunilor internaţionale.
Este istoria secretă a unui organism controlat de cel mai puternic om din Iran, ayatollahul Ali Khamenei, organism al cărui nume persan este „Ejraie – Ejraye Farmane Hazrate Emam” – sediul pentru exercitarea ordinelor Imamului. Numele face referire la un decret semnat de primul lider al Republicii islamiste, ayatollahul Ruhollah Khomeini, puţin înainte de moartea sa, în 1989. La ordinele sale s-a născut o nouă entitate pentru gestionarea şi vinderea bunurilor abandonate în anii tulburi de după revoluţia islamică din 1979. Paradoxal, Ejraie a devenit una dintre organizaţiile cele mai puternice din Iran, deşi iranienii şi restul lumii ştiu prea puţin despre ea. În cursul ultimilor şase ani s-a transformat într-un colos de întreprinderi care deţin participări în aproape toate sectoarele industriei iraniene, printre care finanţe, petrol, telecomunicaţii, farmaceutic. Khamenei, ca lider religios suprem al Iranului, are ultimul cuvânt asupra tuturor problemelor guvernamentale, competenţa sa cuprinzând şi programul nuclear controversat al ţării sale. El este cel care a fixat direcţia Iranului în negocierile în dosarul nuclear şi în alte dosare puse pe tapet de noul preşedinte ales, Hassan Rohani, cu scopul ameliorării relaţiilor cu Washingtonul şi ridicării sancţiunilor economice. De ani de zile se cunoaşte puterea lui Khamenei asupra politicii şi asupra forţelor militare ale Iranului, dar Ejraie demonstrează că puterea ayatollahului are şi o dimensiune economică. Fluxul veniturilor generate de Ejraie îi oferă lui Khamenei mijloacele financiare pentru a funcţiona independent de Parlament şi de bugetul naţional şi de a se izola de luptele interne între facţiunile din Iran.
Sechestrarea proprietăţilor
Ancheta Reuters asupra Ejraie şi a zecilor de miliarde de dolari nu a adus nici o dovadă că ayatollahul foloseşte organizaţia pentru a se îmbogăţi. Dar, datorită Ejraie, Khamenei are la dispoziţie resurse financiare a căror valoare rivalizează cu cele ale şahului, susţinut de Occident şi înlăturat în 1979. Procedurile Ejraie dezvăluie cum a obţinut monarhul înlăturat o mare parte a averii sale – confiscarea de bunuri imobiliare. Ejraie şi-a construit imperiul pe sechestrarea sistematică a mii de bunuri aparţinând iranienilor obişnuiţi, membrilor comunităţilor religioase baha’ie sau şiite, oamenilor de afaceri şi ale iranienilor ce trăiesc în străinătate. Uriaşul portofoliu imobiliar a fost acumulat şi prin declaraţii făcute în tribunale cum că proprietăţile sunt abandonate. Organizaţia deţine monopolul ordonat de tribunal asupra preluării proprietăţilor în numele şefului suprem şi vinde în mod regulat bunurile sechestrate la licitaţii sau încearcă să silească proprietarii de drept să plătească. Ghidul Suprem supervizează şi crearea de reguli juridice şi decrete ce au permis şi au protejat achiziţiile de active. Când Khomeini, primul şef suprem, a creat Ejraie, avea în vedere gestionarea şi vânzarea „proprietăţilor fără proprietari” şi mai ales opere de caritate, folosind fondurile pentru ajutarea foştilor combatanţi, văduvelor de război şi oprimaţilor. Şi, conform unui cofondator, Ejraie urma să funcţioneze doi ani. Organizaţia a construit şcoli, clinici medicale, şosele, reţele electrice, de apă în zone rurale şi sărace. Dar filantropia este doar o mică parte din ansamblul operaţiunilor Ejraie.
Casa Liderului
Sub conducerea lui Khamenei, Ejraie a început să achiziţioneze bunuri pentru organizaţie şi a păstrat o parte din fonduri în loc să le redistribuie. Cu aceste venituri, organizaţia ajută şi la finanţarea sediului ultim al puterii, Beite Rahbar sau „Casa Liderului”. Khomeini avea alături o mică echipă, dar Khamenei dispune de circa 500 persoane în birourile sale administrative, mulţi recrutaţi din serviciile militare şi de securitate. Cheltuielile şi veniturile Ejraie sunt imposibil de estimat, banii aflaţi la dispoziţie sunt fără limită. În 2009, Parlamentul iranian a votat pentru interzicerea controalelor organizaţiilor de supraveghere la instituţiile Ghidului Suprem fără permisiunea acestuia.
Şeful diviziei imobiliare a Ejraie declara la o ceremonie din 2008 că unitatea valora 52 miliarde dolari. Între timp, valoarea monedei naţionale a scăzut, în timp ce valoarea imobilelor a urcat ameţitor, portofoliul imobiliar s-a schimbat şi el în aşa fel încât este dificil de estimat valoarea actuală. Investigaţia Reuters a reuşit să evalueze totul la 95 miliarde dolari. Ejraie efectuează în mod regulat mari licitaţii ale bunurilor sale imobiliare – 59 până acum recenzate în publicitatea din marile ziare iraniene. Case, magazine, terenuri agricole, un complex spa/piscină în Teheran. Contra unei sume de circa 88 milioane dolari.
În iunie, departamentul american al Trezoreriei a impus sancţiuni asupra Ejraie şi a 37 de societăţi de sub cupola sa, categorisind organizaţia drept „o vastă reţea de societăţi de faţadă care ascund active în numele conducerii Iranului” şi care „ajută la ocolirea de către guvernul iranian a sancţiunilor americane şi internaţionale” şi „generează venituri pentru liderii iranieni”. Acţiunea din vară nu a acoperit decât o parte a portofoliului societăţilor Ejraie. Pentru că, în practică, organizaţia controlează numeroase întreprinderi unde deţine participări foarte mici. Reuters a identificat cel puţin 24 de societăţi publice în care Ejraie sau o firmă de investiţii din constelaţia sa ar deţine cel puţin 50%. Aceste firme, cotate la bursă, valorează cel puţin 3,4 miliarde dolari. Mai multe fundaţii iraniene deţin acorduri legale din partea autorităţii pentru confiscarea unor proprietăţi şi astfel rolul Ejraie în confiscări este ascuns. Abuzurile făcute de Ejraie şi de firmele pe care le controlează sunt numeroase şi Reuters inventariază câteva exproprieri din zone scumpe din Teheran sau alte mari oraşe.
Controlul economiei
Organizaţia dirijată de ayatollahul Khamenei, care generează zeci de miliarde de dolari, contribuie la consolidarea controlului său asupra ţării, afectată de sancţiuni. În urmă cu şapte ani, ONU şi puterile occidentale au început să impună sancţiuni economice mai severe asupra Teheranului. Iar Khamenei a început să studieze modul în care unele ţări în curs de dezvoltare au reuşit să se dezvolte rapid. Organizaţia ayatollahului a început să cumpere participaţii la o mare bancă în 2007 şi în cea mai mare societate de telecomunicaţii din Iran, în 2009. Organigrama Ejraie Regards, făcută în 2010 de una dintre societăţile Ejraie, demonstrează cum gigantul a devenit un mastodont. Documentul arată participaţii în marile bănci, într-o casă de brokeraj, o companie de asigurări, centrale electrice, întreprinderi de energie, de construcţii, o rafinărie, o firmă de energie, una de băuturi gazoase. Şi astăzi, în timp ce economia iraniană este zdrobită de sancţiunile internaţionale, în încercarea de a pune capăt dezvoltării programului nuclear, vastele operaţiuni ale Ejraie furnizează ayatollahului Khamenei surse independente de venituri. Mohsen Saztegara, un fost cofondator al puternicei Gărzi Revoluţionare islamiste, corp militar de elită sub comanda Ghidului Suprem, care acum trăieşte în exil în Statele Unite, declară că „o enormă sumă de bani se află la dispoziţia sa (Khamenei, n.n.). Când vedeţi atâţia bani, este vorba chiar de putere”. Iranul organizează regulat alegeri prezidenţiale şi parlamentare, dar puterea reală rămâne în mâna Ghidului Suprem.
În ultimii ani, Ejraie a obţinut tot mai mult control asupra economiei iraniene, iar puterile occidentale au aflat despre organizaţie şi conexiunea cu liderul suprem – singurul om aflat la putere, la Teheran, care poate pune capăt programului de îmbogăţire a uraniului. Dar au preferat să acţioneze cu precauţie şi Ejraie a scăpat de presiunile externe. În iulie 2010, UE l-a inclus pe Mohammad Mokhber, preşedintele Ejraie, pe o listă de persoane şi firme care ar trebui sancţionate pentru implicarea în activităţi cu rachete nucleare sau balistice. Doi ani mai târziu, numele lui a fost retras de pe listă.
Mănuşi de catifea
În iulie, departamentul american de Trezorerie a adăugat Ejraie şi alte 37 de societăţi pe care le supervizează pe lista entităţilor sancţionabile dar Khamenei nu a fost menţionat pe listă. Mai târziu, un funcţionar al departamentului a declarat în Senat că Ejraie este controlat de biroul Ghidului Suprem.
Adjunctul secretarului Trezoreriei pentru terorism şi informaţii financiare a declarat într-un interviu pentru presă că Ejraie generează „miliarde de dolari pe an” şi a precizat că „banii şefului suprem sunt gestionaţi şi investiţi într-o diviziune a Ejraie”, cunoscută sub numele de Grupul de dezvoltare economică Tadbir, dar valoarea nu este cunoscută. Grupul supervizează majoritatea investiţiilor financiare ale Ejraie.
Afkhami, preşedintele acestui grup, a declarat: „În Coreea de Sud, societăţi ca Samsung, LG şi Hyundai au avut un impact asupra dezvoltării. În China, Japonia, Brazilia, Germania şi America, acelaşi lucru. Am văzut că în Iran nu avem aceste mari întreprinderi şi în acest spirit, în sânul societăţii de investiţii Tadbir, am început, încet, încet, strategia intrării în diverse arene”. Această strategie este aprobată de conducerea Ejraie, a mai subliniat Afkhami. Totul a fost pus rapid în practică din 2008.
Ejraie are şi o altă filială – Fundaţia Barakat, cu sarcina de eliminare a sărăciei şi autonomizarea comunităţilor sărace, de creare de locuri de muncă în zonele rurale din Iran.
Devenind uriaşă, Ejraie a început să se uite în afara Iranului şi o unitate a organizaţiei a încercat să curteze investitori străini. În acel moment, Ejraie a atras atenţia în Occident şi departamentul american al Trezoreriei arată că organizaţia a utilizat mai multe firme, iar din 2010 a preluat controlul pentru a ocoli sancţiunile, inclusiv trans-ferurile de fonduri din Iran spre Europa şi Africa. În ultimii ani, diverşi responsabili ai organizaţiei au fost numiţi sau desemnaţi în guvern, în structurile militare şi în posturi economice. Preşedintele Consiliului de Administraţie al Bursei din Teheran, Hamidreza Rafice Keshtli, este membru al Tadbir. Gholam Hossein Nozari, ex-ministru al Petrolului, este preşedintele Tadbir Energy Development, divizia de energie a Ejraie. În august, preşedintele iranian nou-ales, Hussein Rohani, l-a numit pe Hossein Dehgham ministru al Apărării, iar în octombrie l-a numit pe Mohammad Shariatmadari, care a avut un loc în consiliul de administraţie al Ejraie, vicepreşedinte pentru afaceri executive. Iranul a încercat, fără succes până în prezent, să îl numească pe Nozari secretar general al OPEC.
Expansiunea Ejraie continuă. Fundaţia Barakat a anunţat intrarea în „noul domeniu farmaceutic, inclusiv în biotehnologie şi terapie genetică”. Imperiul comercial controlat de şeful suprem al Iranului a devenit un mastodont, expansiunea fiind rezultatul direct al unei strategii juridice care vine de la cel mai înalt nivel.
