Printre cele mai haioase propuneri auzite de mine in campania electorala este cea venita din partea dlui Mircea Geoana. Dumnealui, luat probabil de avantul revolutionar al campaniei, inconjurat de suporteri pe scena si popor pesedist in auditoriu, propune una foarte tare: inghetarea salariilor parlamentarilor pentru o perioada de doi ani. Sunt socat. Nu-mi vine sa cred. Inseamna ca urmatorul pas pe care-l va face dl Geoana este sa propuna ca parlamentarii sa umble in petice, cu pantofi scalciati si sa nu mai ocupe salile binecunoscute in care sa doarma ca pasarelele somnoroase, afundati in scaunele, ci sa cerseasca asezati pe trotuarul care inconjoara Casa Poporului. Il si vad pe domnul Hrebenciuc stand rezemat de gardul Casei Poporului, cu o caciula slinoasa pe cap, imbracat cu un trenci de pe vremea cand era secretar de partid pe la Bacau, neras, cu ochii dusi in fundul capului si cu voce stinsa, spunand:
— Ajutati-ma si pe mine! Sunt parlamentar de Bacau. Ajutati-ma, va rog! Mi-a inghetat Geoana salariul si mi-e frig de mor. Uitati-va cum imi tremura mainile, cum mai trag eu sforile in partid! Sunt sarac! Dati-mi un ban, un tichet de masa, o privatizare, orice. Nu va uitati asa! Nu cersesc pentru mine, cersesc pentru judetul Bacau. Saru’ mana si Dumnezeu sa va dea sanatate!
Il vedeti pe nea Viorel intr-o astfel de ipostaza? Niciodata!
Deci dl Geoana, in plin fenomen de incalzire globala, propune inghetarea salariilor de parlamentari. Ca sa se mai racoreasca si ei, ca le-o fi cald. Nu?
Domnul Geoana este un continuator silitor al ideilor de stanga promovate de dl Ion Iliescu. Numai ca intre cei doi este o diferenta: ideile dlui Iliescu erau sobre, unele chiar de plans, iar ale dlui Geoana sunt vesele, de ras.
Saracia si cinstea reprezinta calitatile principale ale politicianului roman in varianta conservatoare a dlui Iliescu. Ca sa-l depaseasca pe parintele sau ideologic, dl Geoana ar trebui sa mearga mai departe si sa spuna ca el vrea sa ajunga calic, lipit pamantului, un parlit rupt in fund, un prapadit care sa cerseasca la intrarile metroului cat timp va fi prim-ministru, avand sloganul: Totul pentru popor, putin pentru partid, nimic pentru mine.
Imaginea asta nici nu-i rea. Principalele statii de metrou sa devina sedii de ministere unde, pe trepte, stand in genunchi, sa cerseasca ministrii respectivi. De exemplu, la statia Armata Poporului sa cerseasca ministrul Apararii, la Gara de Nord – ministrul Transporturilor, la Industriilor – ministrul Industriei, la Universitate – ministrul Invatamantului, iar la statia Muncii –ministrul Muncii si Protectiei Sociale. Asa sa colecteze Guvernul bani la buget, cu miloaga. asta da populism, nu opereta, nu carnaval ca acum. Cel mai bun slogan al campaniei este Ei cu ei, noi cu voi. si PDL-ul, si PSD-ul si-l asuma. E si cantec, si manea.
Mesajul este pur populist, sugerand delimitarea de restul partidelor dominate de interese de grup si oligarhi si identificarea pana la contopire cu noi, cu poporul. Doamne, cineva este cu noi! Ne poarta de grija. Mi s-au umezit ochii. O lacrima mi se scurge pe obraz. Viorile canta in fundal. Nu mai rezist. Ma duc dracului sa votez, ca mi se rupe inima. Pur si simplu, mi se rupe…
P.S. Cred ca stiu de ce a propus Mircea Geoana inghetarea salariilor parlamentarilor. Din banii economisiti sa aiba cum sa dea cate 25.000 de euro la romanii care se intorc acasa din Italia si Spania. Acum m-am prins. Vedeti? Nimic nu-i gratuit pe lumea asta, nici macar promisiunile electorale gratuite.
