Bataia de aripi a unui fluture in Andaluzia poate provoca castigarea alegerilor la Bucuresti? Pentru unii, se pare ca da. Cu ocazia campaniei electorale politicienii devin deterministi si isi calculeaza, fara spirit critic, dar cu credinta in victorie, sansele. si parca niciodata ca in preajma alegerilor politica nu pare atat de irationala. Realisti sau cinici in restul timpului, odata inceputa cursa electorala, oamenii politici de la toate nivelurile sunt dispusi sa creada orice le flateaza orgoliul. Natura duala a politicii – rationala si irationala in acelasi timp – se prezinta astfel in intreaga sa splendoare. Haosul determinist, fondat pe o asa-zisa abordare rationala a electorului, are toate sansele sa prevaleze asupra ordinii. Caci ordinea nu produce avantaje individuale, ci colective, or, nici politicienii romani, nici finantatorii lor nu sunt interesati de o astfel de evolutie.
Dependenti de consultantii electorali si incapabili de autocritica, politicienii asteapta interventia unei "maini invizibile" care sa regleze convenabil fluxul de voturi. Betia puterii si credinta in efectul miraculos al vointei ii transforma in oficianti ai unui cult barbar al autoritatii. De aceea, logica le apare ca o periculoasa contrafacere. Fara programe, fara proiecte, fara ideologii, dar plini de bani, politicienii pleaca ciclic la vanatoare de voturi. si cum voturile nu pot fi mobilizate, caci electoratul este sau derutat, sau dezgustat, sau revoltat de-a dreptul, cumpararea lor s-a transformat cu timpul intr-o miza importanta.
Cumparate direct, cu bani, dar cel mai des indirect, prin cadouri electorale, alegerile se transforma din ce in ce mai mult intr-o tranzactie in care electorul isi vinde singurul bun pe care il mai are: sufragiul. Iar nu scrutinul uninominal i-a imbogatit pe politicienii nostri actuali, ci absenta controlului civic. Sumele vehiculate pentru aceasta campanie sunt terifiante. Iar efectul lor asupra societatii va fi nul. Caci, cumparate, voturile nu vor putea schimba nici starea dezastruoasa a politicii romanesti, nici nu vor eficientiza administratia. Acoperind incompetenta sau frauda acumulate in aproape doua decenii de falsa politica, alegerile risca sa compromita democratia fara insa sa schimbe in vreun fel partidele.
Deficitul democratic, boala congenitala a partidelor romanesti, nu isi gaseste leacul in alegeri. Chiar si schimbarea sistemului electoral nu poate, fara sprijinul constant din partea opiniei publice, sa antreneze inceputul reformei politice. Absenta de facto a actorului colectiv, a militantului convins si sincer a dat grupurilor de clientela o putere disproportionata in interiorul partidelor, iar acestea nu sunt dispuse sa o cedeze fara rezistenta.
Acesti irationali care ne conduc catre nicaieri vor nu doar voturile noastre, ci si mintea si inima. Vor ca societatea romaneasca sa taca. In fata haosului pe care din neputinta strategica l-au creat, politicienii ne propun ca singur remediu: vointa lor. si ar trebui sa-i credem pe cuvant! Dar cat mai valoreaza astazi cuvantul unui politician?
Cultul vointei proprii, confuzia dintre dorintele personale si sfera posibilului, refuzul realitatii si desconsiderarea raportului de forte fac din politicianul tranzitiei – ratacit intr-o post-tranzitie europeana – un animal haituit. Poate de aceea inca spera ca bataia din aripi a unui fluture sa rezolve tot.
