Acum doi ani descriam de pe malul Dunarii o imagine foarte rara. Malurile apei crapau de seceta, puhoiul de apa de altadata fiind aproape o amintire. Vegetatia din jur se uscase aparand de soare albia fluviului secatuit de forte, atat de lipsit de vlaga incat pe alocuri se traversa in picioare. Am surprins chiar o imagine cu o barca de tabla care nu mai putea inainta la vasle, fiind nevoie de o caruta cu cal pentru deplasarea prin apa. Arsita si soarele, dogorind luni de-a randul apa tulbure, au facut ca „drumul fara pulbere” sa fie aproape prafuit, la propriu.
Oamenii nu mai suportau imaginea cu Dunarea in agonie si zile intregi se uitau ca din aval sa mai creasca debitul, dar fara sperante. Zilele secetoase nu se mai sfarseau si parca toata dogoarea lumii era stransa deasupra batranului fluviu. Cu o ultima suflare, Dunarea reusea sa se verse in mare, prin bratele sale atrofiate de seceta. Salciile au plans atunci de dorul apei, iar pestele nu stia pe unde sa se mai ascunda. Pamantul crapa si nimeni nu putea face nimic. Pana au inceput ploile si viata a revenit la pulsul normal. Acum cursul inregistreaza de peste opt ori debitul de acum trei ani, masurat la Buzias. Lumea este in alerta, dar inca nu s-a ajuns la situatii catastrofale.
La cealalta extrema
Acum Dunarea este in extrema cealalta. Debite record, inregistrate aproape in fiecare zi in ultima perioada, tin pe jar sudul tarii. Pe tot parcursul sau european, apa a facut ravagii din loc in loc. Cine credea ca Budapesta poate suferi de inundatii! Acum se asteapta la noi debite si mai mari. Cum sa controlezi un fluviu de asemenea dimensiune, cu un puhoi de apa navalit catre Marea Neagra de circa 14.000m/s la Buzias, inregistrat la intrarea in tara. Digurile, firave pe alocuri, tin cu greu piept greutatii de apa dintre maluri, ba chiar se mai si rup, asa cum s-a intamplat la Isaccea in urma cu cateva zile. Autoritatile tremura de frica pentru ca nu pot interveni cu mare lucru. Sacii de nisip si basculantele de pamant nu pot stavili, la o adica, furia adunata de Dunare prin Europa. Consolidarea malurilor nu este o chestiune de ore sau zile, ci mai degraba poate face parte dintr-un amplu proiect national. Care daca nu s-a desfasurat pana acum, in ultimul ceas nu se mai poate face mare lucru. Am mers ieri de-a lungul Dunarii pe un traseu de peste 100 de kilometri, de la Vidin si pana la Bechet si am vazut un fluviu gata sa se verse, dar dincolo de maluri.
La Calafat portul plutea in apa
Daca acum doi ani malul de la Calafat era plin de praf si activitatea era partial paralizata de seceta si canicula, ieri acelasi port plutea in apa aproape de linia de pe dig a cai ferate superioare. Activitatea era din nou paralizata, mai toate utilajele fiind in apa cativa metri. Benzile transportoare, dar si o buna bucata de linie ferata erau la peste un metru sub apa. Intreaga platforma portuara plutea la propriu. Dar digul cel mare este pozitionat suficient de sus pentru ca populatia localitatii din dreptul portului, chiar si cea de pe malul apei, sa fie in siguranta chiar daca debitele vor creste cu inca un metru, ceea ce este teoretic imposibil. Activitatea din gara de marfuri, situata tot in port, statea in nemiscare, totul fiind strans legat de activitatile portuare. Operatiunile de incarcare si descarcare a marfurilor nu mai pot fi executate din cauza nivelului apei crescut peste masura.
Ca in vreme de razboi
Avertizarile hidrologice continua ca in vreme de razboi, toti cei implicati in eventuale interventii ascultand cu sfintenie cotele apelor difuzate zilnic. Ceea ce s-a intamplat anul trecut trebuie sa fie evitat cu orice pret, asa ca s-au luat toate masurile posibile in acest stadiu. La Calafat oamenii nu cred ca Dunarea poate trece digul de protectie, ridicat foarte sus. Nu s-a intamplat niciodata asta in ultimii 40 de ani. Poate nu o sa se intample nici acum. In port era o liniste care dovedea o stare de incordare venita din amonte, o data cu debite nemaivazute de peste trei decenii. Numai in punctul de trecere a frontierei se lucra in regim aproape normal, bacul circuland fara sa fie afectat de nivelul extrem al Dunarii, putand fi incarcat datorita platformei situate la un nivel mai sus, ducand peste granita atat vehicule mari si mici, cat si persoane.
Cartierul Ciupercenii Vechi este amenintat
Desi are un dig de protectie special construit dupa inundatiile din anii '70, cartierul Ciupercenii Vechi din Calafat era ieri amenintat direct. Autoritatile sustin ca tot ce se poate intampla mai rau este inundarea unor terenuri agricole, nicidecum inundarea caselor. Asta in conditiile in care apa sta aproape de gospodarii. Mai mult, drumul judetean care face legatura intre Calafat si cartierul in cauza este deja sub apa revarsata a fluviului, locuitorii suburbiei fiind aproape izolati de mai multe zile. Singura cale de acces este printr-o padure, un ocol de mai multi kilometri. Oamenii au incercat sa faca tot ce pot pentru a se lupta cu apa, ba chiar au carat cu carutele pamant pentru a intari digul de protectie. Multi erau increzatori ca apele se vor retrage totusi pana sa se ajunga la ravagii prin curti sau, mai rau, case.
La PTF Bechet nu se mai lucreaza
La Bechet situatia este mult mai rea. Punctul de trecere este complet inundat, accesul fiind imposibil pentru oameni, dar si masini. La bariere, pe unde se desfasoara controlul politistilor de frontiera si vamesilor, apa ajunge pana la brau. Am surprins chiar doi lucratori care treceau cu barca pe la bariere, aducand pe uscat lucruri ramase intre ape. Situatia sta paralizata de luni dimineata, cand s-au efectuat doar cateva treceri absolut necesare, pentru camioane si oameni ale caror documente erau deja perfectate si trebuiau sa treaca granita cu orice pret. Camioanele de marfa, cu rotile acoperite de apa, au fost tractate de la bac pana la uscat, asa de mare era vadul inca de atunci. Dar de luni dimineata si pana marti la pranz apa a ajuns pana sus, la intrarea in punctul de trecere. Au fost inundate mai mul-te dependinte, punctele de control avand aproape un metru de apa in cabine. Si nivelul se anunta in crestere. Sigur ca scenariile se contureaza tot mai prapastios. Oamenii cred ca, daca cedeaza digul de protectie de aici, peste 350 de gospodarii sunt in real pe-ricol. Conform declaratiilor oficiale ale autoritatilor judetene, portul va ramane inchis pana cand va trece pericolul si apele vor scadea. Cand… nu se stie exact, avertizarile indicand cresteri, si nu scaderi ale debitelor. Greul abia acum incepe.
