Sentinţa Tribunalului Bucureşti în cazul fostului lider al CNSLR-Frăţia şi al Federaţiei Sanitas, Marius Petcu, a venit neaşteptat de repede, având în vedere viteza cu care se judecă procesele în România. Petcu a fost condamnat la şapte ani de închisoare cu executare şi i-au fost interzise anumite drepturi pe o perioadă de 10 ani. El va trebui să-i restituie lui Petre Scrieciu suma de 1.398.400 lei şi să achite 15.000 de lei cheltuieli judiciare. Condamnatul poate face apel la decizia judecătorilor.
Fostul lider de sindicat a fost prins pe 24 martie în timp ce lua mită 40.000 de euro de la Petre Scrieciu şi a fost arestat pe 31 martie. Anchetatorii au precizat că suma era doar o parte din banii ceruţi pentru ca firma omului de afaceri să execute lucrări la un centru pentru sindicate din Snagov. El a fost trimis în judecată de procurorii DNA pe 21 aprilie, în stare de arest preventiv. Pe 20 iunie a fost eliberat, ca urmare a deciziei definitive a Curţii de Apel Bucureşti, care a admis cererea lui de eliberare provizorie sub control judiciar.
Dacă justiţia s-a mişcat repede în cazul Petcu, nu la fel s-a întâmplat în alte dosare celebre care au fost plimbate prin instanţe ani în şir, iar în unele cazuri faptele s-au prescris. Este cazul dosarului în care Sorin Ovidiu Vîntu a fost judecat pentru fals în declaraţii şi uz de fals la constituirea Băncii Internaţionale de Dezvoltare (BID).
Acest proces s-a încheiat la Curtea de Apel cu prescrierea faptelor. Un alt caz celebru în care s-a ajuns aproape de prescrierea faptelor a fost Rompetrol – Dinu Patriciu. Instanţa a constatat în octombrie că s-a împlinit termenul de prescripţie pentru două dintre fapte – manipularea pieţei de capital şi divulgarea de informaţii privilegiate, dar s-a răzgândit o lună mai târziu. Un alt proces tărăgănat este cel al lui Adrian Năstase – Mătuşa Tamara, la care urmărirea penală a început în 2006 pentru fapte petrecute în 2000, trimiterea în judecată a fost în 2007, iar sentinţa e aşteptată pe 15 decembrie a.c.
