De cand am reintrat in era capitalista ne paste pericolul sa intram sub domnia intermediarilor, adica acei indivizi care se interpun intre cetatean si drepturile sale constitutionale. Se interpun si il jeneaza sau pur si simplu il impiedica pe cetatean sa-si exercite aceste drepturi. Alteori, cetateanul este obligat sa plateasca un pret revoltator de mare pentru a obtine ceea ce i s-ar cuveni in virtutea legilor in vigoare. In viata social-economica si politica exista diferite categorii de interpusi. Unii sunt impusi de lege, altii sunt sau ar trebui sa fie optionali. Multi sunt folositori, altii sunt pur si simplu paraziti pe mecanismele economice si administrative, de cele mai multe ori adevarati capusari inutili si anacronici. Si ceea ce supara cel mai mult este faptul ca asemenea intermediari fie sunt impusi, fie sunt tolerati de lege.
Sa dam si cateva exemple. Cei mai cunoscuti intermediari sunt reprezentantii nostri pe care ii alegem la fiecare patru sau cinci ani. Prin intermediul acestora ar trebui ca poporul sa isi exercite „domnia” in cadrul statului. In perceptia publica, parlamentarii sunt prea multi si sunt preocupati mai mult de a-si construi un statut cu prea multe privilegii. Cat despre utilitatea lor, edificator este faptul ca in ultimii zece ani guvernele au legiferat prin ordonante de urgenta, practic ocolind Parlamentul. De aceea nu este de mirare ca numarul cetatenilor care nu voteaza a crescut cu fiecare noua convocare la urne.
Exista si marea masa a intermediarilor folositori. Este vorba, in primul rand, de comercianti si de intregul sector al serviciilor, fara de care nu poate exista o economie moderna. Ceea ce il supara insa pe omul sarac, adica pe majoritatea cetatenilor acestei tari, este tendinta ca lantul intermediarilor intre producator si consumator sa se lungeasca in mod inutil. Rezultatul este cresterea pretului marfurilor din cauza comisioanelor percepute de fiecare veriga a acestui lant al distributiei. Un exemplu edificator este cel al medicamentelor, al caror pret practic se dubleaza pe drumul de la producator la consumator. Si in domeniul bancar se constata inmultirea a tot felul de comisioane pe care trebuie sa le plateasca cel care solicita o carte de credit sau pur si simplu depune o suma de bani intr-un cont bancar. Asa se face ca in ultimul timp dobanzile incasate pentru un depozit la termen nu acopera nici macar rata inflatiei. Intre timp, sediile bancilor se ridica tot mai sus, iar profiturile lor cresc de la an la an. Aici intermediarul domneste cu adevarat, in timp ce clientul face coada la ghiseu pentru a achita comisioanele.
S-a largit si categoria intermediarilor optionali sau impusi de lege, care de cele mai multe ori nu fac decat sa-l „vamuiasca” pe cetatean. Mai recent, cetatenii care au primit actiuni la societati comerciale nu le pot vinde decat trecand printre furcile caudine de la Registrul Comertului, unde se aduna zilnic cateva mii de oameni, si apeland apoi la o firma de brokeraj care percepe un comision de 8% din pretul de vanzare. Iata cum exercitarea dreptului de proprietate asupra unui bun este supusa unei intermedieri fortate, dar inutile si costisitoare. Exista si numeroase alte cazuri de impunere, prin lege, a unor intermediari extrem de costisitori. Este vorba de o adevarata industrie a expertilor tehnici si contabili. In cadrul procedurilor judiciare, recurgerea fortata la experti are ca efect „jumulirea” pana la piele a impricinatilor nevoiasi, mai ales cand se ajunge la partaj de bunuri. Iar atunci cand crezi ca ai scapat de judecatori, avocati si experti, te asteapta dupa colt executorul judecatoresc, fara de care o hotarare judecatoreasca poate ramane litera moarta.
Un alt exemplu. Daca ai avut fericitul prilej sa studiezi la Sorbona sau la Harvard, unde ai obtinut o diploma universitara, nu te poti prevala de un asemenea document in cautarea unui loc de munca decat daca o institutie legala din tara noastra iti recunoaste aceasta diploma. Si nu ti-o recunoaste decat daca i-o prezinti in traducere legalizata si contra unei taxe. Alti bani, alta distractie pentru un tanar care nu are inca nici un venit. Ma intreb daca cei care lucreaza in asemenea institutii nu primesc si un spor la salariu pentru cunoasterea limbilor franceza si engleza. Dar exista si alti intermediari intre cel care vrea sa-si exercite dreptul la munca si viitorul angajator. Este vorba mai ales de cei care doresc sa lucreze in strainatate. Aici legea si autoritatile sunt prea blande cu intermediarii verosi sau pur si simplu escroci carora le cad victima mii de romani. Inactiunea autoritatilor in acest domeniu echivaleaza cu o adevarata complicitate cu escrocii.
Dar cei mai numerosi intermediari intre cetatean si drepturile sale sunt institutiile statului responsabile sa emita autorizatii, de exemplu pentru infiintarea unor societati comerciale sau pentru ridicarea unor case de locuit. In cazul locuintelor, drumul catre autorizatie trece prin hatisul numeroaselor avize, astfel incat multi solicitanti se dau batuti si construiesc ilegal, cu riscul de a plati amenzi sau de a li se demola constructia. Sau, daca persista si plateste toate spagile si taxele aferente, constata ca banii nu-i mai ajung decat pentru temelia casei. Vina o au tot autoritatile publice care impun aceeasi autorizatie si pentru construirea unui zgarie-nori, si pentru ridicarea unei cosmelii de catre un sinistrat aflat in prag de iarna.
Asa se face ca in Romania capitalista prospera intermediarii, iar clientii lor, cetatenii de rand, sunt tot mai jumuliti si tot mai saraci.
