Terorismul, poligamia, fanatismul sau femeile lipsite de drepturi sunt doar câteva dintre concepţiile greşite cu privire la islam ale persoanelor de alte religii, potrivit listverse.com.
Toţi musulmanii sunt arabi
Ideea standard a unui musulman este cea a unui arab cu piele închisă, barba lungă şi turban. Această imagine este însă o parte a minorităţii musulmanilor. Arabii reprezintă doar 15% din populaţia islamică a lumii. De fapt, Orientul Mijlociu este pe locul trei, Asia de Est fiind în top, cu 69%, şi Africa, cu 27%. O altă concepţie greşită este că toţi arabii sunt musulmani. Cei mai mulţi arabi chiar sunt (75%), dar există şi mulţi arabi creştini şi iudei.
Musulmanii îl urăsc pe Iisus
Sunt multe asemănări între referinţele istorice ale creştinismului şi cele ale islamului. Mulţi oameni sunt uimiţi când află că, potrivit credinţei islamice, Iisus este unul dintre cei mai mari mesageri ai lui Dumnezeu. Nu poţi fi musulman fără să crezi în naşterea dintr-o virgină şi în multele miracole ale lui Iisus Hristos. Iisus este, de altfel, menţionat în multe versete din Coran şi este adesea oferit ca exemplu de virtute şi caracter. Totuşi, marea diferenţă între creştinism şi islamism este că musulmanii nu cred că Iisus a fost Dumnezeu.
Copiii nu au drepturi
Copiii, potrivit legilor islamice, au numeroase drepturi. Unul dintre ele este dreptul de a fi bine crescut şi educat corespunzător. Islamul încurajează creşterea bună a copiilor, pentru că este responsabilitatea adultului să îşi educe copilul în aşa fel încât să devină la rândul lui un adult etic şi moral. Copiii trebuie, de asemenea, să fie trataţi egal. Spre exemplu, într-o familie cu mai mulţi copii, darurile primite au aceeaşi valoare şi nu trebuie făcute diferenţe între fraţi. Copiilor li se permite chiar să ia sume moderate din averea părinţilor pentru a se întreţine, dacă aceştia refuză să le acorde ajutor financiar pentru a supravieţui. În plus, musulmanii nu au dreptul să îşi lovească fiii peste faţă sau cu un obiect mai mare decât un stilou.
Islamul nu tolerează alte religii
„Ucideţi necredinciosul” este fraza pe care mulţi oameni o cred ideologia musulmanilor faţă de cei de altă religie. Acest lucru nu este, totuşi, portretizarea corectă a legilor islamice. Islamul a acordat întotdeauna respect şi libertate religiilor de orice fel. În Coran se spune: „Dumnezeu nu îţi interzice să stai cu ei, dacă nu vor să se lupte cu tine pentru religie sau să te izgonească din casa ta, pentru că Dumnezeu îi iubeşte pe cei drepti”.
Există multe exemple istorice despre toleranţa musulmană faţă de alte religii. Unul dintre cele mai reprezentative este domnia califului Omar, care a fost conducătorul Ierusalimului între 634 şi 644. El a garantat libertate tuturor comunităţilor religioase şi a spus că locuitorii oraşului sunt în siguranţă, iar locurile lor de rugăciune nu vor fi distruse. În plus, a făcut tribunale pentru cei care nu erau musulmani. De fiecare dată când vizita zone sfinte, îl ruga pe patriarhul creştin Sofronie să îl însoţească.
Jihadul înseamnă să lupţi pentru Dumnezeu
Adevăratul înţeles al cuvântului arab „jihad” este strădanie. Totuşi, în islam este adesea folosit ca lupta pentru a urma calea Domnului. Sunt multe forme de jihad, dar cele mai importante sunt Jihad al-nafs (jihadul cu sinele), jihad bil-lisan (jihadul propovăduit), jihad bil yad (jihadul prin acţiune) şi Jihad bis saif (jihadul cu sabia).
Fiecare jihad are rang diferit. Se spune că Mohamed s-a întors dintre-o bătălie şi a spus: „Ne-am întors dintr-un jihad mic (bătălia în sine) la jihadul mai mare (luptă cu sinele)”. Acest lucru înseamnă că un musulman care luptă cu el însuşi pentru a urma calea Domnului face un lucru mai important decât dacă ar merge într-un război.
O altă concepţie greşită esta că numai atunci când o persoană moare într-un război devine martir. Acest lucru este fals, pentru că oricine care face ceva în numele lui Dumnezeu şi este omorât devine martir. O persoană care moare în timpul pelerinajului la Mecca, o femeie care moare în timpul naşterii sau cineva care este ucis într-un accident de maşină în timp ce era în drum spre moschee devin martiri.
Profetul Mohamed era pedofil
Deşi este adevărat că profetul s-a căsătorit cu o copilă de nouă ani, acest lucru nu constituie pedofilie. Istoric vorbind, vârsta la care o fată era considerată gata de măritiş era pubertatea. Aşa se întâmpla în timpurile biblice şi acest etalon este încă folosit şi astăzi pentru a determina vârsta mariajului, în multe părţi ale lumii.
Aceasta era o regulă a acelor vremuri, nu ceva inventat de Islam. Fata cu care s-a însurat ajunsese la pubertate cu trei ani înainte de căsătorie. În momentul în care ajunge la pubertate, o persoană, fie femeie, fie bărbat, devine legal responsabilă pentru acţiunile sale, potrivit legilor islamice. Din acel moment, li se permite să ia decizii şi sunt traşi la răspundere pentru acţiunile lor.
În plus, trebuie menţionat că în Islam este ilegal să forţezi pe cineva să se mărite împotriva voinţei sale. Nu există nici un indiciu că societatea de la acea vreme a criticat această căsătorie din cauza vârstei fetei. Din contră, mariajul a fost încurajat de familia fetei şi binecuvântat de toată comunitatea.
Musulmanii sunt sălbatici şi barbari în timpul războaielor
Când vine vorba despre războaie, sunt zece reguli pe care fiecare musulman trebuie să le respecte:
1. Să nu trădeze
2. Să nu se abată de la calea cea dreaptă
3. Să nu mutileze cadavre
4. Să nu omoare copii
5. Să nu omoare femei
6. Să nu omoare vârstnici
7. Să nu distrugă sau să incendieze copacii
8. Să nu distrugă clădirile
9. Să nu distrugă turma de oi a inamicului, decât dacă folosesc animalele pentru mâncare
10. Dacă întâlnesc oameni care duc o viaţă monahală, să îi lase în pace
În timpul cruciadelor în care Saladin a învins francii, a onorat armata învinsă, le-a dat provizii, iar în timpul celei de-a treia cruciade, când regele Richard, inamicul său, s-a îmbolnăvit, Saladin i-a trimis un dar constând în fructe şi cai.
Mit: Femeile nu au drepturi
Femeia cu un văl din cap până în picioare, nedreptăţită şi căreia nu i se permite să conducă este imaginea comună când vine vorba despre tratamentul femeii în islam. Deşi sunt ţări musulmane în lume care impun reguli dure pentru femei, acestea nu sunt reguli islamice. Multe dintre aceste ţări au legi culturale care sunt împotriva învăţăturilor din Coran.
Trebuie menţionat că în timpul Arabiei pre-islamice, femeile erau folosite doar pentru reproducere şi nu aveau deloc independenţă. Naşterea unei fiice într-o familie era considerată umilitoare, iar practica uciderii fetiţelor la naştere era incontrolabilă. Când s-a instaurat islamul, versetele din Coran au condamnat acest obicei.
Islamul a redat femeilor multe din drepturile lor şi Mohamed a spus chiar că „femeile sunt jumătatea identică a barbaţilor”. O femeie musulmană are dreptul să refuze sau să accepte orice peţitor şi poate cere divorţul. Nici o lege islamică nu interzice femeii musulmane să iasă din casă sau să conducă. În plus, în ceea ce priveşte educaţia, o femeie este obligată să caute cunoaşterea şi este considerat păcat dacă nu face acest lucru.
Mit: Islamul a fost răspândit cu sabia
Istoricul De Lacey O’Leary a spus: „Istoria spune foarte clar că legenda musulmanilor fanatici care au mers prin lume şi au forţat adoptarea islamului, la un moment dat chiar cu sabia, este una dintre cele mai absurde şi fantastice idei”. Nu există nici o notă în istorie care să ateste că oamenii au fost forţaţi cu sabia să se convertească la islam. Când islamul s-a răspândit, s-au construit biserici şi sinagogi pentru cei non-musulmani, dar, datorită tratamentului foarte bun la care au fost supuşi, aceştia s-au convertit de bună voie.
Dacă cineva îşi închipuie că un număr redus de musulmani care au propovăduit iniţial islamul din Spania până în Maroc şi din India până în China ar fi putut folosi violenţa asupra atâtor popoare şi ar fi convertit oamenii împotriva voinţei lor, se înşeală. Un lucru interesant este că, atunci când mongolii au invadat şi au cucerit regiuni întinse din zona islamică, în loc să distrugă această religie, s-au convertit la ea.
Mit: Musulmanii sunt terorişti
Acesta este unul dintre cele mai mari mituri despre islam, în primul rând din cauza generalizării şi stereotipiei. Când un grup de oameni atacă altul, acţiunea este numită „crimă”. Dacă primul grup este musulman, se numeşte „terorism”. Mulţi dictatori politici şi oficiali sau grupuri extremiste se folosesc de numele islamului pentru a atrage adepţi şi atenţie, deşi multe dintre practicile lor sunt împotriva legilor islamice.
Este o idee greşită că, odată ce te converteşti la islam, devii terorist. În lume sunt o mulţime de oameni pentru care islamismul corect este un mod de viaţă. Există multe versete în Coran care dezaprobă ideea de terorism. Unele versete includ: „Luptă în numele lui Allah cu cei care luptă împotrivă ta, dar nu depăşi limitele, pentru că lui Dumnezeu nu îi plac astfel de oameni”.
Concret, acest lucru înseamnă că nu trebuie să lupţi decât pentru a te apăra. Un alt verset spune: „Când cineva vrea pace, şi tu să vrei tot pace”, adică să nu ataci oameni fără motiv şi nici să omori oameni nevinovaţi. Nicăieri în islam nu se încurajează acest lucru.
Sursa fotografii: flickr.com, Associated Press şi România liberă
