În anul 2016 se va stabili dacă în următorii ani vom avea Justiție independentă, cu DNA și Înaltă Curte – funcționale, cu instanțe curajoase; dacă vom avea un Consiliu Superior al Magistraturii care să apere cu adevărat independența magistraților.
În anul 2016 vor fi numiți, pentru mandate de trei ani, procurorul general al României, șefii DNA și ai DIICOT, președintele și vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Procurorul general, procurorii șefi ai DNA și DIICOT și adjuncții lor sunt propuși de ministrul Justiției –acum, Raluca Prună -, CSM dă doar un aviz consultativ, iar numirea efectivă o face președintele României, Klaus Iohannis. Președintele și vicepreședintele Înaltei Curți sunt propuși de CSM și numiți tot de către președintele țării, Klaus Iohannis.
Cum depinde (in)evoluția unei instituții de personalitatea șefului
Istoria recentă ne-a arătat că un șef DNA obedient puterii politice, cum a fost Ioan Amărie, nu aduce și rezultate concretizate în dosare penale, cu mari corupți trimiși în judecată. Abia după numirea lui Daniel Morar (două mandate, maximum admise de lege) și apoi a Laurei Codruța Kovesi (un mandat) s-a putut vorbi de rezultate reale în lupta anticorupție, cu trimiteri în judecată a "peștilor” mari, urmate de condamnări răsunătoare, precum a fostului premier Adrian Năstase, a ex-vicepremierului George Copos, a multor ministri, parlamentari, a unor "intangibili", precum Dan Voiculescu.
Noutatea în mandatul doamnei Kovesi, în comparație cu cel al lui Daniel Morar, este mărirea numărului de corupți prinși, trimiși în judecată. Ca și practica aplicării sechestrului asigurator pentru recuperarea prejudiciilor. Daniel Morar rămâne în istorie ca cel care a "desțelenit" lupta anticorupție, iar Koveși a dezvoltat-o, a întărit-o.
Kovesi mai are dreptul la un mandat, iar numirea ei pentru încă trei ani ar garanta continuitatea trendului ascendant al anticorupției. Va fi nominalizată de ministrul Justiției? Va fi numită de președintele țării? Vom primi răspuns peste câteva luni.
DIICOT, după șefia lui Codruț Olaru, care a excelat în combatearea infracțiunilor informatice și a traficului de droguri și persoane, nu însă și în spălările de bani-sume mari, a urmat Alina Bica. Fosta șefă a DIICOT a ieșit din schema de personal a magistraturii cu cătușe la mâini pentru fraude imense. Noul șef al DIICOT, Horodniceanu, nu a ieșit în evidență cu dosare mari, dar nici nu se poate spune, cel puțin deocamdată, că a pus frâne unor anchete cu personaje politice, așa cum a făcut Bica.
La Înalta Curte, sub președinția Lidiei Bărbulescu, spre exemplu, a colcăit corupția la secțiile instanței supreme. Dovada: condamnarea fostului șef al Secției Civile, Florin Costiniu, în dosarul căruia s-a făcut radiografia comerțului cu dosare la Înalta Curte, comerț patronat pe atunci de senatorul PSD Cătălin Voicu.
Sub președinția Liviei Stanciu ( două madate), Înalta Curte și-a schimbat atitudinea, practica. Instanța supremă a pronunțat multe condamnări ale gulerelor albe. Livia Stanciu nu a ezitat să facă declarații publice atunci când s-au produs derapaje ale celorlalte puteri ale statului. Livia Stanciu nu a ezitat să amendeze tentativele politicienilor de a interveni în actul de Justiție.
Omul sfințește locul! Sau îl poate distruge!
Un exemplu de cum se poate dărâma o instituție pusă pe roate este mandatul de procuror general al lui Tiberiu Nițu. La numire, Nițu a preluat o instituție pusă pe picioare de fostul procuror general Laura Codruța Kovesi în șase ani. Lui Nițu i-au ajuns trei ani ca să stopeze dezvoltarea instituției. Nu numai că nu a avut rezultate concretizate în dosare și condamnări, dar este cunoscut și ca cel care a pus piedici în activitatea Parchetului General.
Pregătirea mediocră a lui Tiberiu Nițu, după cum a rezultat la interviul pentru numirea sa în funcție, a fost dublată de apropierea prea mare de grupul fostului premier Victor Ponta, titular al unor infracțiuni consemnate în dosare penale la DNA. În urmă cu câteva săptămâni Tiberiu Nițu a anunțat că NU mai candidează pentru al doilea mandat de trei ani la care are dreptul.
Experiența “NIȚU” la șefia Parchetelor din întreaga țară ne arată cum poate un singur om să blocheze evoluția unei instituții.
CSM, piatra din “capul unghiului” Justiției
Tot în 2016 (în toamnă) vor avea loc alegeri pentru Consiliu Superior al Magistraturii, perioada mandatului fiind de șase ani, mandate care încep efectiv la data de 7 ianuarie 2017. Cinci procurori și nouă judecători vor fi aleși în adunări generale ale magistraților și, timp de șase ani, de ei va depinde dacă vor fi apărate principiile statului de drept.
Alegerea ceilorlalți cinci membri ai Consiliului – trei de drept (ministrul Justiției, procurorul general al României, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție) și doi reprezentanți ai societății civile –, depind mai mult de politicieni. Numele ministrului Justiției depinde de Parlament; procurorul general al României e propus de ministrul Justiției. Doar președintele Înaltei Curți depinde de CSM și abia apoi de președintele țării, care are, însă, rol decisiv.
Se observă că deciziile CSM depind de cei 14 magistrații aleși în adunările generale a celor circa 8.000 de magistrați din România. Desigur, ei sunt validați de Senat, dar validarea este o simplă formalitate.
Altfel spus, de cei 14 magistrați aleși de colegii lor depinde respectarea principiului fundamental al statutului de drept: separația puterilor legislativă, administrativă, judecătorească.
De ce separația puterilor depinde de CSM? Pentru ca membrii magistrați aleși ai CSM să nu mai permită parlamentarilor sau președintelui de Consiliu Județean să intervină în treburile Justiției. Pentru ca membrii CSM să nu mai fie aleși cu “autocarul” vreunui partid politic. Pentru ca magistrații să nu rămână datori președintelui CJ, primarului care le concesionează vreun teren sau imobil, așa cum s-a mai întâmplat până acum.
Dacă cei 8.000 de magistrați își vor alege lideri care să nu plece capul în fața politicienilor, a baronilor locali sau centrali, vom avea cu adevărat Justiție independentă.
Anul 2016 este important și pentru că se reconfigurează puterea locală și centrală. În 2016 au loc alegeri locale și parlamentare. În plus, tot în 2016 vor fi numiți trei noi judecători la Curtea Constituțională: unul de către președintele țării și câte unul de Senat și Camera Deputaților. De judecătorii constituționali depind legile care guvernează, între altele, și Justiția.