Festivalul „George Enescu“ este un exemplu grăitor pentru felul în care creația și personalitatea unui geniu pot fi puse în valoare în mod natural, pot fi integrate în existența noastră zilnică, a explicat Oana Marinescu.
Oma Vision, agenția condusă de Oana Marinescu, a schimbat, din 2012, conceptul de comunicare pentru cel mai important festival de muzică clasică din România.
Oana Marinescu crede în puterea cuvântului, care pentru ea are o forță magică în sine. Poate de aici și înțelegerea exactă a ceea ce înseamnă comunicare.
RL: Sunteți director de comunicare pentru Festivalul Enescu de mult timp. Ce reprezintă acest mare eveniment în peisajul cultural românesc?
Oana Marinescu: Am preluat comunicarea Festivalului Enescu în toamna lui 2012. La momentul respectiv, acesta era deja consolidat ca eveniment recunoscut în țară și în străinătate. Făcându-i analiza, pentru elaborarea strategiei de comunicare, am avut un insight fundamental: românii care știau de Festivalul Enescu îl vedeau ca pe un bun public, care le aparține și îi reprezintă, indiferent de culoarea politică a Guvernului care îl finanțează; îl vedeau ca pe un reper a ceea ce există mai bun în societate și în patrimoniul nostru cultural, dar și a ceea ce putem aspira să avem – acel septembrie magic. De aici am și pornit să construim comunicarea, considerând că este, probabil, cea mai puternică trăsătură pe care o poate avea un brand cultural de țară autentic. Dincolo de această percepție, Festivalul pune România pe o hartă internațională a marilor evenimente culturale. Este considerat în acest moment în top 5 festivaluri de gen la nivel mondial, reușește să aducă la București cei mai mari artiști ai momentului și, mai ales, cu ajutorul lor și al publicului, ține vie și permite reinterpretarea continuă a operei marelui nostru compozitor George Enescu.
Festivalul este un exemplu grăitor pentru felul în care creația și personalitatea unui geniu pot fi puse în valoare în mod natural, pot fi integrate în existența noastră zilnică și pot să devină surse de inspirație, prin artă de calitate, prin muncă, prin autenticitate. Adică exact opusul abordării tradiționale, care consideră că esența aducerii aminte a marilor noștri oameni de cultură constă într-o colivă și o comemorare. Așadar, ca să conchid, Festivalul Enescu este un model despre cum am putea să acționăm pentru a ne reprezenta pe noi, ca români, la adevărata noastră valoare: fără să ne îngropăm într-o epocă de aur trecută, ci luând ce e mai bun din patrimoniul nostru cultural și dându-i voie să fie prezentat, reinterpretat, adus la viață cu ajutorul unor artiști excepționali.
Cât de importantă este „comunicarea“ într-un festival de o asemenea anvergură?
Comunicarea este esențială, dar singură nu poate face nimic. Adică, la Festivalul Enescu chiar contează anvergura și consistența evenimentului și noi pe baza acestora construim ce avem de promovat. Nu inventăm „happening-uri“ și mesaje drăguțe ca să spunem o poveste. Noi promovăm în mod autentic chiar substanța Festivalului, doar că o facem în moduri va-riate, adaptate unor publicuri-țintă diverse. Așa am reușit să deschidem porțile Festivalului către tineri – un studiu făcut în 2015 ne-a arătat că avem o creștere de aproape o treime a publicului nou, care vine pentru prima oară la Festival. Aici sunt oameni tineri care, prin educație muzicală, pot să devină nucleul dur al spectatorilor edițiilor viitoare. Festivalul Enescu dovedește puterea pe care o are comunicarea de calitate pentru a pune în valoare un proiect complex: după demararea strategiei de comunicare, în 2013, Festivalul a fost descoperit, înțeles, dorit de oameni care până atunci, deși știau de el, păstrau o distanță oarecare, considerându-l un eveniment pentru elite.
Cu cât timp înainte vă apucați de lucru pentru festival?
Partea de organizare a unei ediții începe cu 2-3-4 ani înainte, pentru că așa își fac agendele marii artiști. Iar Artexim, organizatorul evenimentului, trebuie să negocieze cu ei pentru a putea să îi facă să includă Festivalul Enescu în agenda lor. Nu poți să îi suni cu trei luni înainte de eveniment și să îi chemi la București: te faci de râs și riști să primești foarte multe refuzuri. Pe partea de comunicare, începem cam cu doi ani, adică după ce se încheie o ediție, ne apucăm să o pre-gătim pe următoarea. E drept, accelerăm cu un an înainte, imediat după ce ter-minăm cu Concursul Enescu, care, începând din 2014, are loc între edițiile Festivalului. În cele 12 luni care preced o ediție, munca pe partea de comunicare este enormă și susținută.
Care sunt, în general, provocările pe care le ridică o astfel de manifestare?
Din fericire, pentru că a devenit un punct de reper la nivel internațional, Festivalul Enescu nu mai prezintă provocarea credibilității. A trebuit să se gestioneze această provocare în anii ’90, dar după 2000 această problemă a fost rezolvată. În schimb, au rămas provocările clasice: cele financiare și logistice. Pe partea financiară, Guvernul alocă în acest moment aproximativ 70% din fonduri, iar organizatorii trebuie să acopere diferența prin vânzarea de bilete și prin atragerea de sponsori. Este dificil, dar nu imposibil. Am observat că firmele sunt mai deschise acum să intre în proiecte culturale, să contribuie la astfel de evenimente. Apoi, o altă dificultate logistică este absența unei săli adecvate nivelului la care este Festivalul. Artexim închiriază și instalează un echipament performant la Sala Palatului, pentru a ridica nivelul acusticii, dar suntem încă departe de sala de care am avea nevoie. În lume se construiesc acum săli cu o acustică uluitoare, gândite ca adevărate centre culturale. Este ceea ce ar avea nevoie și Bucureștiul, iar acest lucru s-ar putea face printr-un proiect ambițios de înlocuire a actualei Săli a Palatului, pe amplasamentul acesteia.
Care au fost provocările ediției 2017?
Pe lângă provocările generale pe care le-am menționat, am avut una specifică, artistică, pe care ne-am asumat-o în mod conștient. Am vrut să inovăm, să aducem ceva nou, să punem muzica clasică, și cu precădere muzica lui Enescu, într-o nouă lumină. Din această dorință au demarat proiectele prin care, în premieră pentru Festival și pentru România și în avangarda curentelor internaționale, trei concerte vor fi cu regie multimedia: „Oedipe“-ul lui George Enescu, cu care deschidem, pe 2 septembrie, cu London Philharmonic Orchestra, sub bagheta dirijorului Vladimir Jurowski, care este și directorul artistic al Festivalului; „Mathis der Maler“ (versiune concertantă), în interpretarea Orchestrei Naționale Radio și a Corului Academic Român, precum și „Damnaţiunea lui Faust“, în interpretarea Corului și Orchestrei Filarmonicii George Enescu. Pentru primele două, regia multimedia a fost semnată de regizoarea Carmen Lidia Vidu, în timp ce pentru cel de-al treilea, de regizorul Petrika Ionescu. Ne bucură foarte mult această inovație pe care am introdus-o în Festival, dar nu a fost ușor: pentru proiecții este nevoie de un echipament special; apoi regizorii trebuie să se armonizeze cu dirijorii, în actul de creație, iar în ziua concertului tot ansamblul trebuie să funcționeze perfect și să creeze acea stare unică. Pe de altă parte, există unele voci care critică decizia de a interpreta Oedipe în variantă concertantă, spu-nând că trebuia montată o reprezentație la operă, în stil clasic. Este eterna discuție legată de modul în care înțelegem arta: vrem să o vedem doar într-o cheie clasică, sau vrem să o redescoperim și într-o cheie modernă. Nu cred că afirmații precum că George Enescu nu ar fi acceptat o astfel de interpretare pot sta în picioare. Cred că atenția cu care au lucrat Vladimir Jurowski, Carmen Lidia Vidu, orchestra, soliștii și corul sunt la nivelul la care și-ar fi dorit marele nostru compozitor să fie. În plus, Vladimir Jurowski are o înțelegere foarte rafinată a creației lui George Enescu. Oedipe din ediția din acest an a Festivalului Enescu va fi un regal și îi invit pe toți cititorii dumneavoastră să vină la concert!
Prin ce este deosebită ediția de anul acesta față de cea precedentă?
Este probabil cea mai ambițioasă ediție a Festivalului Enescu. Spun acest lucru din mai multe motive. Pe de o parte, participarea artiștilor de primă mărime este la un nivel fără precedent. Răsfoiți programul Festivalului și veți vedea că îi avem pe unii dintre cei mai mari artiști ai momentului – unii pentru prima oară în România, alții revin. De altfel, vă recomand să intrați pe www.festivalenescu.ro și să vedeți la ce concerte mai sunt bilete, să vă luați bilete și să veniți să vă bucurați de muzică. Iar dacă nu mai sunt bilete în săli, aveți opțiunea de a urmări concertele pe site-ul nostru, sau de a merge să vedeți o parte din ele la cinema Băneasa, în transmisiune directă.
A doua diferență este legată de prezența muzicii lui Enescu. Vor fi interpretate 37 de lucrări ale Maestrului, cel mai mare număr din istoria Festivalului.
A treia diferență este legată de locul pe care l-am rezervat muzicii contemporane, o linie trasată expres de Vladimir Jurowski, directorul artistic al Festivalului. Sunt 31 de compozitori celebri care vin la București, pentru a participa la „Forumul Compozitorilor“. În fiecare weekend, vor fi concerte cu muzica lor și dezbateri cu participarea compozitorilor și a publicului larg. Este pentru prima oară când au loc astfel de schimburi de idei între compozitori români și străini și publicul din România. Vă recomand să luați bilete și la aceste evenimente.
A patra diferență este legată de locul unde am ajuns cu utilizarea tehnologiilor noi în promovarea accesului la muzica clasică. Am vorbit deja de proiecțiile multimedia – aceasta este marea inovație a Festivalului în 2017. În plus, ne-am refăcut site-ul și aplicația – pe care sper să o lansăm zilele acestea – și am continuat și extins colaborarea cu cinematograful Băneasa, care a atras în parteneriat mai multe săli de cinema din țară, unde se vor transmite live concerte din Festival.
A cincea diferență vine din modul în care a prins viață „Bucureștiul Creativ“, proiectul prin care dăm voie și altor forme de expresie artistică să prindă viață la Enescu. Avem o lucrare, o instalație multimedia – „Orchestra de Sticlă“ – pe care artista Iulia Năstase o creează special pentru „București Creativ“, cu ajutorul unui sponsor al Festivalului. Lucrarea va fi amplasată în fața Ateneului, va cuprinde 30 de instrumente de sticlă, pe care oamenii din public le vor putea „dirija“, cu ajutorul unui kit multimedia. Avem recitaluri și concerte, precum și tururi virtuale la Muzeul Enescu. Avem tururi culturale pentru pietoni și bicicliști, în română și în engleză. Avem vizite și evenimente în atelierele artiștilor plastici, precum și o serie de evenimente la Galeria Rotenberg Uzunov. În plus, sunt diverse cafenele și restaurante care au intrat iar în proiect. Unele au pregătit meniuri speciale pentru Festivalul Enescu. Altele susțin organizarea Festivalului Enescu. Vom avea, din nou, covrigii în formă de cheia-sol, realizați special pentru Festival de covrigăriile „Luca“.
Într-o manifestare de o asemenea amploare, de o mare valoare artistică și culturală, la care vin artiști din toată lumea, cât de complex, de dificil este să cunoașteți și să țineți cont de ego-ul fiecăruia?
Relația cu artiștii presupune dialog, comunicare și respect reciproc. Dacă nu ai aceste lucruri, nu reușești să construiești o relație pe termen lung cu ei. În cazul nostru, avem mulți artiști mari care revin la Festival sau confirmă participarea cu 3-4 ani înainte de următoarea ediție. Acest lucru dovedește capacitatea Artexim de a dezvolta o relație de durată cu artiștii, precum și căldura cu care îi primește publicul român. Pentru mulți artiști mari, felul în care răspunde audiența în România este impresionant și emoțio-nant, jucând un rol-cheie în revenirea lor la București.
Sunteți, în același timp, interfața dintre public și Festivalul Enescu. Cum este acest public, ce-și dorește el?
Este un public complex, care vrea muzică de calitate. Uneori oamenii se supără că nu prind bilete, dar e normal și înțelegem. Dacă am avea o sală cu acustica Ateneului și capacitatea Sălii Palatului, probabil astfel de nemulțumiri ar fi mai puține, pentru că mai mulți spectatori ar avea acces la concerte. Însă nu acesta este cel mai reprezentativ lucru despre publicul Festivalului Enescu, ci trăirea extraordinară pe care o au oamenii în sala de concert, capacitatea lor de a reseta totul în septembrie, pentru a intra în magia Festivalului, loialitatea și căldura cu care vorbesc despre Festival, nerăbdarea cu care îl așteaptă. La fiecare ediție, concertul de deschidere mie îmi taie respirația de emoție. Este punctul terminus al unei lupte care durează și doi ani și stoarce totul din noi, dar este și punctul de întâlnire cu acest public minunat, cu acești oameni care intră în sala de concert și își deschid inima pentru a primi muzica. Am de fiecare dată senzația că emoția se simte aproape fizic în sală.
Primiți feedback-uri de la ei?
Da, foarte des. Sunt oameni care ne văd pe holurile Sălii Palatului sau ale Ateneului și vin la noi pentru a ne felicita, pentru a ne spune părerile lor, sau pentru a ne spune cu ce nu sunt de acord. Sunt oameni care ne scriu pe Facebook, sau pe e-mail. Ținem cont de fiecare lucru care ne este semnalat. Uneori reușim să îndeplinim dorințe exprimate astfel sau să corectăm lucruri care ne-au fost indicate ca fiind eronate, alteori ce ne spun ei nu poate fi aplicat la dimensiunile Festivalului.
Care sunt ecourile internaționale pe care le are Festivalul George Enescu și care este rolul său în spațiul european muzical?
Așa cum am spus, Festivalul Enescu situează România în circuitul internațional al valorilor culturale, la un nivel foarte înalt. Festivalul este apreciat în străinătate și este considerat în top 5 evenimente de acest gen. În fiecare an avem spectatori din străinătate, iar agențiile vând pachete turistice pentru vizitarea României pornind de la concertele Festivalului Enescu.
Festivalul aduce României o reputație incontestabilă și de substanță: nu este o poveste spusă de o agenție de PR, ci este o imagine construită pornind de la realitate. Adică este o imagine autentică. Legat de rolul său în spațiul cultural european, aș vrea să punctez trei lucruri care mie mi se par importante: Festivalul promovează opera lui Enescu în străinătate. Acest lucru este posibil pentru că orchestrele străine îl interpretează pe Enescu în Festival și unele ajung astfel să îl interpreteze și pe alte scene ale lumii. Este ceea ce au făcut și Vladimir Jurowski și London Philharmonic Orchestra, de exemplu, care au ridicat sala în picioare, la Londra, cu Simfonia a 3-a de Enescu, pe care inițial au interpretat-o în Festival. În al doilea rând, Festivalul facilitează un dialog intercultural, atât între artiști români și străini, cât și între artiști străini, prin modul în care sunt programate concertele: dirijori și soliști români pentru orchestre străine; dirijori și soliști străini pentru orchestre din România. În al treilea rând, atunci când reușești să aduci artiști atât de mari, simpla lor alăturare transformă Festivalul într-o bijuterie a coroanei, iar coroana o poartă România.
