Aflat la Bucuresti, poetul Petru Iliesu a facut in 18 decembrie 1989 un apel international la condamnarea uciderii demonstrantilor, impuscati pe strazile orasului Timisoara, unde a inceput Revolutia, cerand Natiunilor Unite sa trimita trupe de interventie. La ora 13, in ziua de 21 decembrie 1989, este arestat in capitala de catre Serviciul de Filaj al Securitatii, impreuna cu poetul Nicolae Prelipceanu, care isi asumase riscul, considerabil in acele zile fierbinti, de-l a gazdui in apartamentul sau pe unul dintre „cei mai periculosi instigatori ai revolutiei din '89”, cum apare Petru Iliesu in documentele Securitatii.
Poetul Petru Iliesu a avut curajul sa scrie in prima parte a anului 1989 un poem radical, numit „Scrisoare deschisa despre fratele meu, domnului Gorbaciov”, trimis si citit la Radio Europa Libera in zilele Revolutiei de la Timisoara. Atat prin acest poem, cat si prin prezenta sa in strada, Iliesu a avut un impact considerabil asupra miscarilor protestatare care au inceput in Timisoara, in 16 decembrie 1989, si s-au extins spre Bucuresti si apoi in toata tara.
Remarcabilul destin protestatar al poetului Petru Iliesu a inceput inca din vara anului 1982, cand a fost arestat prima data pentru raspandire de manifeste impotriva regimului lui Ceausescu. Atunci i s-au confiscat de la domiciliu carti si manuscrise. A fost eliberat dupa lungi interogatorii, urmand masuri dure ale Securitatii, de discreditare si izolare in plan social. In voluminosul sau dosar de urmarire se afla documente socante despre activitatea subversiva a poetului Petru Iliesu, iar fostul ofiter de securitate Roland Vasilievici scrie intr-o carte a sa: „Poetul Petru Iliesu, pentru indrazneala de a se fi opus deschis regimului, a fost permanent in atentia Ministerului de Interne, in „lucrarea” dumnealui cooperand Directia I cu a III-a”.
Dupa 1989, Petru Iliesu a aparut in reportaje ale televiziunilor din Occident, fiind intervievat despre experienta sa din zilele cruciale ale Revolutiei, din Timisoara si Bucuresti. In acele zile de sfarsit de decembrie 1989, l-a propus pe Mihail Gorbaciov la Premiul Nobel pentru Pace, previziune care s-a si intamplat mai tarziu. Inca din ianuarie 1990, a facut parte din primele formule politico-administrative ale Timisoarei, dar la jumatatea anului 1990 s-a retras cu totul dezamagit: „Eu am visat ceva cu totul diferit”. In continuare, s-a implicat in initierea primelor organizatii neguvernamentale din Romania, fiind printre fondatorii Fundatiei „Timisoara '89”, Federatiei Organizatiilor Umanitare din Timisoara, Aliantei Civice din Romania, Societatii Culturale „Banatul”, „Generatiei Pop '70”.
Un post-scriptum la poemul „Scrisoare deschisa”
„Intr-o convorbire cu reporteri ai postului de televiziune BBC, intrebat fiind despre datele si semnificatia poemului „Scrisoare deschisa despre fratele meu, domnului Gorbaciov”, poem despre revolutie, aparut in nr. 1 din 6 ianuarie 1990, in revista „Orizont”, am explicat ca acest text a fost expediat printr-un contact ocazional postului de radio „Europa Libera”, inca din luna octombrie 1989, dar ca, din pacate, a fost receptat abia in ultimul moment (chiar in prima zi a Revolutiei).
Poemul a mai fost expediat – printr-un curier diplomatic – pe aceeasi adresa, in zilele de 18-19 decembrie (1989), avand ca adaos un PS disperat: „Acum se moare de glont in Romania, domnule Gorbaciov!”, cu certitudinea ca el va fi inteles ca un semnal de alarma. Evenimentele s-au precipitat imprevizibil insa, dictatura a cazut, Romania s-a metamorfozat brusc, revolutia a dobadit control asupra situatiei. Apelul meu incrimina, pe de o parte, starea interna din Romania, iar pe de alta parte, cauta sa implice politica de reforma si democratizare, politica de mana intinsa, oferita in mod exemplar, intr-un gest de salut-invitatie spre o Casa a Europei, in contradictie cu ce se intampla la noi in tara.”
A reusit sa publice pana in 1989 patru carti de versuri. Dupa Revolutie, a editat in remarcabile formule tehnice volumele: – „Confesiune asupra labirintului”, Ed. Marineasa & Planetarium, Timisoara, 1995 – „Romania – O pastisa dupa Ginsberg”, cu o prefata a profesorului Marcel Pop-Cornis, de la Virginia Commonwealth University, si o postfata despre biografia autorului, realizata de Johanna Welzenbach-Marcu, cetatean american, stabilita in Timisoara), 1996 – „Petru”, Ed. Planetarium, Timisoara, 1997 – „Romania – Post-scriptum”, versiune romano-engleza, la Editura Planetarium & Brumar, 1999 – „Revolutia”, album de versuri, intr-o grafica de exceptie, realizat de Planetarium Publishing House, Timisoara, 1999.
