Laurentiu Bratan (critic de film)
Un film vechi nu inseamna un film care a incetat sa atraga atentia. Cred ca filmele lui Greenaway in general sunt extrem de incitante si inovatoare chiar si azi, la 10-20-30 de ani de la lansare. Asta pentru ca Greenaway e unul din acei regizori care au schimbat fata cinematografului si care continua s-o faca inca! E acel gen de artist care nu imbatraneste, cu toate revolutiile tehnice, cu toate inovatiile in domeniul efectelor speciale s.a.m.d., pentru ca LIMBAJUL CINEMATOGRAFIC pe care-l propune Greenaway e unul revolutionar. „The Pillow Book” e (culmea!) primul film al lui Greenaway distribuit in Romania si unul din cele mai bune filme ale sale. El a mai fost prezentat la Festivalul Filmului Britanic acum cativa ani, dar a avut un numar limitat de proiectii (poate chiar una singura, nu mai stiu exact), asa ca acum toti cei care au auzit de el si n-au avut ocazia sa-l vada o pot face. E laudabila, zic eu, initiativa de a-l scoate in sali, cu toate riscurile (financiare) pe care le presupune distribuirea unui film vechi de 10 ani.
Andreea Chiriac (critic de film)
Realizat in maniera livresca, picturala si provocatoare deja stiuta a lui Peter Greenaway, „The Pillow Book” este un caz de sincretism fericit intre film, pictura si literatura.
O poveste despre dragoste, initiere, devorare, tradare si moarte, trimiteri la Shakespeare si la vechi scrieri japoneze, filmul celui care spunea ca „cinematograful nu s-a nascut inca, iar ceea ce am vazut pana acum reprezinta doar o suta de ani de text ilustrat” s-ar putea, cum spunea un critic american, „sa arate mai mult decat sa spuna”, dar seduce prin indrazneala, pasiune si diversitate.
Apollinaire folosea caligrame, Greenaway le imprastie pe trupurile personajelor sale, uzand de imagine, text, culoare, muzica si lumina pentru a vorbi despre erotism si arta si pentru a ne reaminti ca viata e vis. Un film aparte pentru ecranele noastre si, pana la urma, o chestiune de gust si afinitate fata de propunerea lui Greenaway.
