Din nou, un spectacol de Alexandru Dabija, de asta data o trilogie, un scenariu de Barry Gifford despre destinele tragice ale unor oameni ciudati. Este un spectacol simplist si uneori confuz pentru ca un scenariu de film e greu de adaptat conventiilor teatrale.
In ultima vreme, regizorul Alexandru Dabija a uimit prin trei spectacole de exceptie, "Block Bach", "Ionesco – Cinci piese scurte" la Teatrul Odeon si "Capra sau Cine e Sylvia?" la Teatrul Act. Vrand sa continue dezvoltarea stilului aplicat spectacolului "Ionesco – Cinci piese scurte", a ales acum trei texte cu intamplari dramatice intre care singura legatura este o camera de hotel si un receptioner. Legatura functionala din piesele lui Ionesco nu exista, pentru ca textele americanului Barry Gifford fac parte dintr-un scenariu de film. Colaboratorul sau, regizorul David Lynch l-a comandat dar nu l-a mai fructificat intr-o productie cinematografica. "Camera de hotel" prin scriere demonstreaza rigorile scenariului de film, greu adaptabile conventiilor teatrale, iar regizorul Alexandru Dabija a incercat sa depaseasca acest obstacol. A lasat sa curga fluent povestea misterioasa a unor oameni, marcati de un trecut tenebros, incarcat de esecuri tragice pe care incearca sa le tainuiasca. In trecutul lor un rol important il are un copil. In "smecherii", Boca invoca dramatic copilaria, in "Pana de curent", Diane este marcata psihic de pierderea copilului, iar in "Doamna Kashfi", Charlie este un copil neglijat de mama care are probleme psihice. In ciuda interpretarii remarcabile a unor personaje, spectacolul este insa, tern, uneori plictisitor si haotic in transmiterea mesajului subtil al scrierii. Scenografia conceputa de Alexandru Dabija si Laura Paraschiv pare o incropeala din diverse elemente de decor ce ar sugera receptia si camera de hotel in care locatarii isi vor destainui nefericirile. Spectacolul nu are atmosfera tensionata solicitata de scenariul filmului pe care si-l doreau Barry Giffort si David Lynch, imposibil de realizat pe o scena de teatru "clasica". Trilogia jucata intr-un spatiu neconventional poate isi gasea mai usor modul de transmitere a atmosferei tensionate specifica scrierii. Inconvenientele "scenei clasice", in acest caz, se fac evidente mai ales in "Pana de curent", unde panica intreruperii luminii nu se transmite, spatiul este doar exagerat intunecat si chipurile actorilor abia se disting.
Distributia o are in centru pe Antoaneta Zaharia careia pare a i se fi dedicat acest spectacol. Actrita are astfel prilejul de a intrupa trei tipologii deosebite. In "smecherii" este Dariene, o prostituata. Cu rafinament actrita se fereste de orice vulgaritate, si Dariene a sa traieste intens momentele dramatice ale descoperirii ca e posibil a fi ucisa de Boca. In "Pana de curent" devine o femeie sensibila, grav marcata de pierderea cu ani in urma a copilului. De la frivolitatea prostituatei, trece surprinzator la zbuciumul interior ce o macina pe nefericita femeie, ca apoi in "Doamna Kashfi", Antoaneta Zaharia sa fie de nerecunoscut in mama superficiala, ignoranta fata de dizabilitatile fiicei, dornica sa afle doar de la ghicitoare unde i-a lasat bunica averea. In acest maraton ce ii solicita transformari pentru cele trei personaje, Antoaneta Zaharia realizeaza o apreciabila performanta actoriceasca. In "smecherii" il intalnim in Boca pe Marcel Iures intr-o compozitie abil sugerata de actor. Boca este barbatul cu trairi contorsionate care isi aduce in camera o prostituata, si caruia i se alatura Louis, ce poate fi in nebunia sa o himera ori un alter ego. Marcel Iures puncteaza trairile interioare ale ciudatului sau personaj, iar Mircea Constantinescu deseneaza in esenta profilul misteriosului Louis. In "Pana de curent", Pavel Bartos va fi sotul Dianei, ce isi doreste revenirea la normalitate a acesteia. Actorul descifreaza credibil relatiile incarcate emotional dintre cei doi. Excelenta este Dorina Lazar in bunica reinviata ce vine sa-i destainuie nepoatei secretele sale, in secventa "Doamna Kashfi". Optimismul, vitalitatea si umorul straniului personaj sunt nuantat subliniate in jocul actritei. Cu mult firesc reda Paula Niculita personajul copilei, Charlie cea maladiva. Contributii deosebite in aceasta ultima parte a trilogiei mai au Liana Margineanu in doamna Kashfi, ghicitoarea pitica si Mircea Constantinescu in domnul De Witt. In toate cele trei secvente ale scenariului intervine receptionerul. Mugur Arvunescu reda dibaci implicarea comentatorului discret, din umbra, al situatiilor iesite din comun ce se petrec in hotel.
"Camera de hotel" se vrea un spectacol emotionant despre tragediile din trecut ale unor indivizi ajunsi in pragul dementei, dar, in ciuda eforturilor actorilor de a da vana dramatica personajelor, vizualizarea teatrala a scenariului nu are consistenta, atmosfera este confuza.
ileana.lucaciu@romanialibera.ro
