» Camelia Potec, inotatoarea care a salvat onoarea inotului romanesc la Campionatele Mondiale de natatie de la Roma, fiind singura reprezentanta a noastra care a urcat pe podium (bronz la 1.500 m), nici nu se gandeste la retragere.
Desi are un palmares impresionant, cel mai valoros trofeu fiind titlul olimpic cucerit la Atena, si 27 de ani, o varsta la care multi sportivi de la noi viseaza deja la renta viagera, Camelia Potec se gandeste doar la o vacanta prelungita si la momentul cand ii va veni din nou cheful sa se inhame la munca alaturi de antrenorul sau, Phillipe Lucas.
» Te gandesti sa renunti la performanta dupa medalia cucerita la Campionatele Mondiale de la Roma?
In nici un caz. Deocamdata nu ma gandesc decat sa-mi rezolv o serie de treburi dupa care sa plec in vacanta, pentru ca am mare nevoie de relaxare si odihna. Voi sta in concediu atat cat voi dori, pentru ca nu am nici un fel de termen sau alte probleme, iar cand imi va reveni cheful sa ma apuc de treaba voi reincepe antrenamentele.
» De unde atata putere de munca?
In primul rand, imi place enorm sa inot. O fac cu multa pasiune si faptul ca exista probe pe care inca le descopar ma fascineaza. Un rol extrem de important il joaca faptul ca tot timpul am schimbat probele. La 9 ani, de pilda, inotam 100 m bras. Apoi, la varsta junioratului am iesit campioana la Festivalul Olimpic al Tineretului European la 100 si 200 m spate. Apoi, am trecut la probele scurte de liber, iar in ultimii ani sa m-am axat pe probele lungi si am constatat ca inca nu stiu sa le abordez. Mai ales la 1.500 m nu stiu ce sa fac.
» Dar este tocmai proba la care ai cucerit medalia de bronz la Mondiale, iar la inceputul anului ai stabilit un nou record european.
Da, asa este, dar am inotat foarte putin aceasta proba in competitii importante, de fapt, de doar trei ori, si nu stiu cum s-o abordez. Este o proba foarte lunga si ar trebui sa o gandesti mult, sa stii din start in ce fel o duci pana la capat. Ori, eu am inotat-o asa cum am simtit pe moment. As putea spune insa ca 800 m este, in momentul de fata, proba mea favorita.
» Si totusi la 800 m nu ai urcat pe podium la Roma.
Da. Este marea mea dezamagire. Am fost prea sigura pe mine si am facut o mare greseala. N-am imbracat costumul de neopren, crezand ca voi putea invinge chiar daca voi inota in textil. S-a demonstrat insa ca a fost un pas neinspirat.
» Este o diferenta atat de mare, intre costumul de neopren, pe care federatia internationala il va scoate din 2010, si cel obisnuit?
Despre diferente vorbeste in primul rand numarul urias de noi recorduri mondiale. Daca inainte, la o competitie erau doborate unul sau doua recorduri, acum au cazut in aproape toate probele. Neoprenul te ajuta sa plutesti si nu mai ai nevoie sa faci nici un efort sa te tii la suprafata. Iti trebuie doar forta in brate si conditie fizica. Personal, abia astept sa fie scoase aceste costume. De fapt, unul dintre motivele pentru care vreau sa continui este acela de a participa din nou la competitii mari, in care toata lumea sa poarte costume textile.
» Crezi ca unul dintre factorii care au determinat contraperformantele colegilor tai din lotul care ne-a reprezentat la Roma se datoreaza si costumelor?
N-as vrea sa comentez acest aspect pentru ca eu m-am antrenat departe de Romania si nu stiu cum s-au pregatit ei.
» Ai idee cum a putut ajunge inotul romanesc intr-o situatie critica?
Noi stiam demult ca se va ajunge intr-un asemenea moment pentru ca nu mai vine nimic din spate. Personal, am tras nenumarate semnale de alarma vizavi de faptul ca nu exista conditii de pregatire, cu un singur bazin olimpic (vai mama lui) in Capitala, si ca pustii nu mai vin la inot pentru ca nu mai sunt motivati. Au apus vremurile cand copiii veneau la sport din pasiune. Eu, cand am cucerit prima mea medalie de aur la o competitie nationala, am primit cadou un tort de ciocolata si am plans de fericire. Credeti ca acum un copil ar fi impresionat de asa ceva? Acum toata lumea vrea sa castige bani si se stie ca din inot nu se castiga averi.
» Revenind la activitatea ta, vei continua tot cu Philippe Lucas?
Mai mult ca sigur da. Am avut unele discutii pe marginea faptului ca practic el nu are salariu sa fie antrenorul meu, dar pana la urma vom continua impreuna.
» Cum adica nu este platit sa te antreneze?
Dupa Jocurile Olimpice de la Beijing au existat anumite promisiuni, dar nu s-au materializat. Asa ca el este platit doar daca eu obtin vreun succes. Va dati seama ca a fost greu, mai ales ca bronzul de la Roma este prima medalie obtinuta in ultimii trei ani. Inevitabil au existat discutii. Mi-a spus de multe ori ca sunt cea mai buna inotatoare din Romania si nu ne baga in seama daca nu avem rezultate. Philippe, care mai are 13 elevi in grupa sa din Franta, vede insa talentul meu si mi-a spus de nenumarate ori ca simte ca inca mai pot obtine performante notabile. Este ambitia lui, dar si a mea, evident, sa demonstram ca mai putem cuceri trofee stralucitoare.
» Mult succes si felicitari pentru ce ai realizat pana acum!
