» Jurnalistul de la "Newsweek" Fareed Zakaria sustine ca democratiile reale au sanse de reusita doar in tarile bogate sau emergente, cu un venit anual de peste 6.000 dolari pe cap de locuitor.
» Urmand modelul occidental de dezvoltare, implementarea "liberalismului constitutional", capitalismul si statul de drept, ar trebui sa preceada instaurarea democratiei si a alegerilor libere.
» El argumenteaza afirmatia prin statele democratice din Asia de Sud (Taiwan, Coreea de Sud, Thailanda, Malaezia), care au avut in spate o dictatura in timpul careia s-a instaurat "liberalismul constitutional".
Pe cat de scandaloasa, pe atat de simpla este teza principala a cartii – ca demo- cratiile nu rezista in saracie, ci au nevoie de prosperitate ca sa se consolideze; sau, in cuvintele sociologului Seymour Martin Lipset, citat in carte – "Cu cat o tara este mai bogata, cu atat are sanse mai mari sa ramana democratica." In sprijinul afirmatiei, Zakaria citeaza dintr-un studiu statistic al problemei, apartinand sociologilor Adam Przeworski si Fernando Limongi, realizat pe toate tarile lumii in intervalul 1950-1990: "S-a calculat ca intr-o tara democratica cu un venit pe cap de locuitor mai mic de 1.500 de dolari (la valoarea de astazi), regimul are o speranta medie de viata de numai opt ani.
La valori plasate intre 1.500 si 3000 de dolari, regimul poate supravietui in medie cam 18 ani. Iar pentru mai mult de 6.000 de dolari, regimul devine foarte durabil. sansele ca democratia sa dispara dintr-o tara cu un venit de peste 6.000 de dolari sunt de 1 la 500… Cu un venit de peste 9.000 de dolari pe cap de locuitori, 32 de regimuri democratice au supravietuit in total 736 de ani. Nici unul nu a disparut. In schimb, dintre 69 de regimuri democratice mai sarace, 39 au disparut (o rata a mortalitatii de 56%)". Romania, trebuie spus si asta, este citata in carte ca avand un venit de 6.800 de dolari. Ar trebui, deci, sa se afle in clubul democratiilor stabile.
Au obtinut independenta, iar in 10 ani au devenit dictaturi
Consecinta, pe care Zakaria nu ezita s-o dezvolte, e ca implementarea "liberalismului constitutional", a capitalismului occidental si a statului de drept, trebuie sa preceada, intr-un sens, importul de democratie, astfel urmand modelul de dezvoltare istorica al Europei: "Mai intai capitalismul si statul de drept, apoi democratia". Altfel spus, este preferabil un dictator liberal, "un despot luminat" care, prin autoritatea unui stat puternic, sa aduca intai capitalismul de tip occidental, si apoi, dupa ce "liberalismul constitutional" a fost instalat, sa inceapa reforma democratica. Modelul acestei retete de reusita este Asia: "Coreea de Sud, Taiwanul, Thailanda si Malaezia au fost guvernate timp de decenii de junte militare sau sisteme monopartinice.
Aceste regimuri au liberalizat economia, sistemul juridic si drepturile religioase si de libera circulatie si abia cateva decenii mai tarziu au tinut alegeri libere." Disciplinatelor state asiatice, Zakaria le opune haosul statelor sarace, care au trecut direct la democratie si alegeri libere: "In anii 50 si 60, cei mai multi intelectuali din Occident dispretuiau regimurile din Asia de Est pentru reactionarismul lor, apreciindu-i, in schimb, pe conducatorii populari din Asia si Africa ce tineau alegeri si isi declarau credinta in popor – de exemplu in Ghana, Tanzania si Kenya. Cele mai multe din aceste tari au ajuns dictaturi, in timp ce Asia de Est s-a deplasat in directie simetric opusa. Probabil ca acesti intelectuali ar fi tulburati sa afle ca democratiile cel mai bine consolidate din America Latina si Asia de Sud-Est – Chile, Coreea de Sud si Taiwan – au fost mult timp conduse de junte militare.
Ca si Europa Occidentala, in Asia de Est democratiile liberale stabile au fost precedate de autocratii care au traversat procese de liberalizare." In alta parte, autorul spune direct ca in "cele mai multe tari din lumea a treia care s-au declarat democratice imediat dupa obtinerea independentei, cand erau sarace si instabile, au devenit dictaturi in cel mult un deceniu".
Marea Britanie a lasat in fostele colonii mostenirea legalitatii si a capitalismului
Modelul "despotului luminat" este actualizat in cel putin alte doua contexte, la fel de controversate – in privinta Rusiei si a rolului jucat de Marea Britanie in procesul de liberalizare a fostelor sale colonii. Zakaria citeaza din politologul Myron Weiner, care spune ca "toate tarile din lumea a treia care au iesit din regimul colonial dupa al doilea razboi mondial, cu o populatie de cel putin un milion de locuitori (si, la fel, aproape toate coloniile mai mici) si cu o experienta democratica neintrerupta sunt foste colonii britanice". Analistul nuanteaza afirmatia lui Weiner, spunand ca dominatia britanica nu putea, in virtutea statutului sau de putere colonizatoare, insemna democratie, ci "liberalism constitutional limitat"; insa Imperiul Britanic a lasat in urma "mostenirea legalitatii si a capitalismului".
Vladimir Putin este, in aceasta ecuatie, o figura ambigua, preferata insa lui Boris Eltin, in perioada caruia Rusia a intrat, economic si politic, in haos complet ("un dezastru ce a creat un Parlament slab, o justitie dependenta si o presedintie scapata complet de sub control"). Putin a centralizat si mai mult puterea, restrangand statul de drept, insa reusind sa puna economia in miscare: colectarea taxelor, care in perioada Eltin mergea foarte prost, a atins in anii lui Putin "acelasi nivel cu celelalte tari europene". Prin urmare, chiar daca Putin "distruge opozitia, inabusa presa, interzice partidele politice", el totodata "liberalizeaza economia prin decret".
Din acest motiv, "democratia neliberala este buna, deoarece ea a produs, din intamplare, un autocrat liberal ce ar putea sa conduca tara in cele din urma catre democratia liberala genuina."
» Un conservator cu origini postcoloniale
Fareed Zakaria, jurnalist american de origine indiana, este editor la Newsweek International, unde are o rubrica saptamanala de relatii internationale, si gazda unui program cu aceeasi tematica la CNN. A fost analist la ABC News si, inainte de a se alatura celor de la Newsweek, editor la Foreign Affairs. A mai publicat The Post-American World (2008). In 2009, a fost moderator la Forumul de la Davos.
