Oraşul Hârşova, din judeţul Constanţa, este un adevărat pol al sărăciei. De-a lungul timpului, o dată cu dispariţia industriei, singurele locuri de muncă sigure par a fi cele din administraţia locală care, astfel, conform declaraţiei primarului oraşului, „realizează o formă mascată de protecţie socială”. Tudor Nădrag ne-a spus că primăria are 180 de angajaţi şi că numărul acestora este mare „la o localitate atât de mică”.
Dintre aceştia, 10 sunt încadraţi în structurile poliţiei locale, 23 sunt îngrijitori la domiciliu, iar 55 sunt angajaţi ai SRL-ului Consiliului Local. Restul sunt angajaţi ai aparatului propriu. În aceste condiţii, Nădrag s-a arătat deosebit de mulţumit de faptul că administraţia locală a reuşit, anul trecut, să susţină din fonduri proprii plata salariilor, pentru 6 luni de zile, însoţitorilor persoanelor cu handicap ce au avut salariile plătite la zi, în condiţiile în care alte primării au preferat să-i treacă în şomaj. În aceste condiţii, orice post liber, orice loc de muncă vacant pare o adevărată mană cerească.
Cu toate acestea, edilul ne-a mărturisit că la nivelul oraşului există o fabrică de sârmă şi cabluri şi că investitorul ar avea nevoie de 80-100 de oameni. Numai că doritori să muncească în fabrică nu prea sunt. „Nu prea se înghesuie lumea la aceste posturi. Mai bine stau cu un strugure sau un peşte la şosea şi le mai pică un ban”, a explicat situaţia acelaşi primar, care se vede pus într-o situaţie ciudată: încearcă cu toate mijloacele să atragă investitori în oraş, dar locuitorii acestuia ar vrea să muncească şi nu prea. Aşa că investiţia de aproximativ 90 milioane de euro într-o uzină electrică pe biomasă şi resturi vegetale ce urmează să fie realizată îi găseşte pe hârşoveni în dubiu: a munci sau… „O să găsim şi pentru această investiţie forţă de muncă. În primă fază vor fi angajaţi 150-200 de oameni. O să contăm şi pe forţa de muncă din satele vecine”, a conchis primarul.
