» Aflata la granita cu Occidentul, Oradea le-a cunoscut pe toate. Civilizatia maghiara, tataro-mongola, italiana, turca, habsburgica sau germana si-au lasat urmele in cetatea de pe Cris.
Prima atestare documentara a orasului Oradea dateaza din 1113 cand este mentionat un episcop cu sediul aici, Sixtus Varadienisi. In 1204 aici figureaza manastiri de rit grecesc subordonate unor episcopi proprii. Traditia maghiara i-a atribuit regelui Ungariei, Ladislau I, 1077-1095, intemeierea orasului. Documentele arata ca el a ridicat aici o manastire, iar dupa moartea lui osemintele sale au fost aduse aici si depuse in catedrala din manastirea devenita cetate. Dupa sanctificarea regelui, papalitatea le-a acordat drept de pelerinaj credinciosilor catolici la mormantul regelui, ceea ce a facut ca in jurul manastirii sa se dezvolte mai multe asezari care cu timpul au devenit cartiere ale orasului. In 1241 invazia tataro-mongola a distrus intreaga zona, inclusiv manastirea care devenise si sediul Episcopiei catolice. Distrugerile sunt descrise de canonicul oradean Ruggero di Puglia, originar din Oitalua, care a dat numele celui mai mare cartier din Oradea, Rogerius. El fusese surprins in cetate in timpul atacului si luat prizonier. Inca inainte de 1241 au inceput sa se aseze in jurul cetatii colonisti valoni si italieni care au dat nume specifice unor viitoare cartiere: Venetia este Velenta de azi, Olosig a fost villa Latinorum, adica Cartierul Latinilor, Padua, Bologna.
Civitas Felix
In secolul al XV-lea orasul cunoaste o inflorire deosebita. Este perioada in care umanistii italieni au numit Oradea "Civitas Felix" datorita stralucirii constructiilor sale si a locurilor binecuvantate pe care era asezat. Intre anii 1423-1461 vestitul fizician al Universitatii din Viena Georges Peuerbach si-a inaltat la Oradea observatorul sau astronomic, punand aici meridianul zero si calculand de aici eclipsele solare si lunare in vestitele sale Tabula varadiensis (Tabelele oradene). In secolul al XVI-lea constructorii sositi la Oradea au ridicat in jurul vechii manastiri o puternica cetate bastionara, care exista si azi.
Din 1557 Oradea devine "cetate de margine" a Principatului Transilvaniei, menita sa opreasca incursiunile turcilor din pasalacul otoman de la Buda. In 1660 turcii reusesc sa cucereasca cetatea dupa un asediu de 45 de zile. Pana in anul 1692 Oradea este resedinta de pasalac otoman. Este perioada "orasului deschis", perioada in care s-au stabilit aici si romani care pana atunci nu au putut din motive confesionale. In timpul turcilor orasul cunoaste o deosebita prosperitate comerciala. Erau vestite targurile care se tineau aici, in prima luna dupa "sarbatoarea oualor rosii a ghiaurilor", la care participau negustori din Europa si Orient, Siria, Zemen, Anatolia.
Oradea Mare
In 1692 Oradea este ocupata de armata habsburgica, iar incepand cu 1786, romanii, ungurii, germanii compun in proportii egale conducerea orasului. In 1784 evreii primesc dreptul de a se aseza in cartierul Subcetate, ceea ce a adus o dezvoltare a industriei si comertului. In anul 1860 are loc unificarea cartierelor si incepand cu acea data orasul se va numi Oradea Mare (Grosswardein, Nagyvarad). Incepand cu anul 1867, cand se instaureaza regimul austro-ungar, numarul romanilor din oras incepe sa scada. Cu toate acestea, 14 ani mai tarziu la Oradea se muta Revista Familia, scoasa sub ingrijirea lui Iosif Vulcan si in care a debutat si Mihai Eminescu. In aceasta perioada incep sa se construiasca numeroase ateliere mici care pe parcurs se transforma in intreprinderi. La 1900 in Oradea functionau deja 24 de tipografii si 123 de hoteluri si restaurante. Tot in aceasta perioada se construieste mult, se ridica Teatrul de Stat, Primaria, Palatul Vulturul Negru, palatele Apollo, Ullmann si sediul Episcopiei greco-catolice. Se introduc iluminatul electric si primele linii de tramvai. Oradea devine astfel un oras cu specific oriental.
Dupa primul razboi mondial urmeaza o perioada grea, de austeritate, pentru ca dupa Marea Unire din 1918, orasul sa cunoasca o noua dezvoltare. La Oradea se deschid nu mai putin de 17 intreprinderi de alcool, cea mai renumita fiind Dreher-Haggenmacher S.A. si 46 de banci, case de economii si cooperative de credit. Dupa cel de-al doilea razboi mondial Oradea se reface greu, insa dupa 1948 industria cunoaste un avant, in detrimentul activitatii bancare. Acum apar intreprinderi mari, Solidaritatea, Sinteza, Alumina, ca urmare, in decursul a trei decenii, populatia se tripleaza. Multe din intreprinderile mari infiintate atunci au rezistat pana in zilele noastre. si viata sociala si culturala a orasului cunoaste in perioada respectiva o revigorare. Se infiinteaza scoala de Belle Arte, Conservatorul de Muzica si Dictiune, scoala Populara de Arta si Biblioteca oraseneasca.
Toate natiile care au trecut sau au trait in Oradea si-au lasat o mica amprenta pe orasul de pe Cris. Urmele pot fi zarite la fiecare pas, in fiecare colt al orasului, fie ca este vorba despre o cladire, o strada, un hotel sau o intreprindere, fie ca este vorba despre cultura, invatamant, comert sau administratie.
