Mesajul pe care Dan Voiculescu îl transmite prin declarațiile și gesturile sale din ultimii ani este acela că ne consideră pe toți niște proști ușor de manipulat. Oligarhul pensionar, cum s-a autocaracterizat fondatorul Partidului Conservator, trăiește cu sentimentul că ne poate “face” din cuvinte pentru a ascunde realitățile care nu-i convin.
O dată cu apropierea de final a dosarului în care este judecat, privind privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare (ICA), această credință a sa devine tot mai evidentă. Și pentru a demonstra afirmațiile de mai sus voi folosi chiar “materialul clientului”.
Una dintre cele mai categorice dovezi că Dan Voiculescu ne disprețuiește inteligența a venit la începutul anului trecut, atunci când omul din spatele trustului de presă Intact și-a dat demisia din Senat, invocând că vrea ca judecătorii să lucreze nestingheriți în dosarul ICA. “Pentru că există un dosar în justiţie în care am fost implicat, am luat decizia ca de azi să renunţ la imunitatea parlamentară, astfel încât justiţia să îşi facă treaba. Demisionez din Senat”, a declarat, în ianuarie 2013, Dan Voiculescu.
Numai că realitatea pe care oligarhul pensionar a vrut să o mascheze era cu totul alta. Un parlamentar român nu mai beneficiază de mulți ani de imunitate pentru judecare în dosare penale şi nici de imunitate împotriva unei eventuale condamnări la închisoare. De fapt – și e un fapt arhicunoscut acum – Dan Voiculescu și-a prezentat demisia din Parlament doar pentru a obliga instanţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde cazul se apropia de un final periculos, să-i trimită dosarul penal spre judecare la Tribunalul Bucureşti.
Altfel spus, politicianul nu doar că nu a înlesnit justiția, ci a îngreunat-o, deoarece prin această manevră a sperat să mai câștige timp către mult visata prescripție a infracțiunilor pentru care este judecat.
Dar nu e nevoie să mergem atât de departe în timp pentru a ne susține teza. Nu mai departe de luni, la ieșirea de la audierea în același dosar ICA de la instanța Curții de Apel, fondatorul Partidului Conservator a recunoscut, involuntar, că nu este tocmai unul dintre inocenții României. “Oligarhii, pe lângă lucrurile rele, rele, rele, mai au și unele lucruri bune, printre care faptul că asigură locuri de muncă”, a răspuns cu zâmbetul pe buze Dan Voiculescu la întrebarea unui jurnalist. Apoi, câteva propoziții mai târziu, a menționat sec: “Eu nu mai sunt nici măcar oligarh”.
Până la urmă, putem considera că afirmația de mai sus e una inofensivă, iar apărătorii liderului conservator vor susține că a fost scoasă din context. La urma urmei, omul a spus acum ca e un simplu pensionar, fără afaceri, doar implicat în politică.
Tot luni, însă, oligarhul pensionar a precizat detașat și oarecum mândru: “Nu am făcut rău nimănui în viața mea. Nimănui, niciodată”. Numai că din nou, realitatea îl contrazice. O decizie definitivă a Curții de Apel București, din februarie 2013, a statuat faptul că Dan Voiculescu a fost turnător al Securității, sub numele de cod “Felix”.
Mai mult, fostul senator a fost acuzat chiar de către una dintre verișoarele sale, fugită în Germania în anii ’70, că ar fi turnat-o poliției politice comuniste. “Am venit la CNSAS şi mi s-a spus că a făcut turnătorii despre noi. Am descoperit că, într-adevăr, a turnat toată familia. Toate aceste delaţiuni le-a introdus într-un dosar, aveam dosar deja în 1974. Dacă m-aş fi întors în ţară atunci, nu cred că aţi mai fi vorbit cu noi la ora actuală", a povestit Paraschiva Silaghi, verișoara lui Dan Voiculescu, în presa centrală.
Dar fondatorul PC nu pare să aibă remușcări cu privire la trecutul și prezentul său. Nu doar că a contestat de mai multe ori deciziile împotriva deconspirării sale ca turnător, dar tot a susținut, într-o conferință de presă desfășurată duminică, 6 iulie, că pe vremea lui Ceaușescu “îmi aduc aminte că nu aveam voie să vorbim decât în şoaptă sau la ureche despre Cabinetul 1 sau Cabinetul 2”. De parcă nu ar fi fost, la rândul său, una dintre rotițele acelui sistem represiv, așa cum arată decizia Curții de Apel.
Ba, mai mult, convingerea lui Dan Voiculescu că românii uită repede vine și dintr-o altă răstălmăcire flagrantă a adevărului. Fostul turnător ne spune în față că, înainte de 1989, a fost disident, în sinea sa, și un democrat.
“E o mare nedreptate şi o mare prostie, un procuror comunist spune despre mine – care sunt un capitalist dovedit și am fost un capitalist și în vremea comunistă – că urăsc statul de drept”, răspunde el nonșalant unor acuzații ale europarlamentarului Monica Macovei. “Pentru mine, democraţia e cel mai important lucru. Eu am trăit o perioadă lipsită de democrație și mi-e era sete de democrație, iar acum, când am sperat că am dat de democrație, avem o dictatură”. “Să mori tu!”, ar exclama aici Mircea Badea, unul dintre apărătorii săi înverșunați.
În fine, dacă mai e nevoie și de altă mărturie că Dan Voiculescu ne disprețuiește, iată o altă declarație, dată tot luni, la ieșirea de la audierile de la Curtea de Apel București: “Toate întrebările (judecătorilor – n.m.) au fost absolut corecte, fără niciun fel de încercare de a mă încurca. Judecătorii au vrut să ştie adevărul, cum s-au petrecut lucrurile din 1991-1992, de când am intrat în economia de piață, până astăzi. Indiferent ce se va întâmpla, profesionalismul doamnei (judecător – n.m.)…”, a încercat Dan Voiculescu o laudă, dar a fost întrerupt de jurnaliști.
Încă o dată, faptele sale nu au legătură cu ceea ce face oligarhul pensionar. Avocații lui Dan Voiculescu au cerut strămutarea dosarului privind privatizarea ICA, pentru care se estimează o sentință în această vară, de la Curtea de Apel București, pe motiv că noul președinte al completului de judecată nu este imparțial. Vi se pare un paradox aici?
Nu, în cazul lui Dan Voiculescu nu e. Dacă strămutarea ar fi acceptată, judecata în acest dosar ar fi reluată aproape de la zero, ceea ce ar reprezenta o mutare mai mult decât salvatoare pentru omul care cu disperare încearcă să reziste în libertate până la prescrierea faptelor din decembrie 2014.
