Dupa o matura chibzuinta, ministrul Muncii a stabilit: avem prea multi bugetari. Dar la ce se refera Paul Pacurariu? Cine sunt acesti bugetari excedentari ce trebuie de urgenta eliminati? Nu sunt functionarii publici. Ministrul o recunoaste. Nu prea poate interveni in acest domeniu din doua motive: pe de o parte acestia dispun – de bine, de rau – de un statut care ii apara de arbitrariul politic, iar pe de alta parte gestiunea lor revine ministerului a carui initiale sunt atat de sugestive – MIRA. si chiar daca in varianta vulgarizata a neoconservatorismului la moda pe plaiuri dambovitene se afirma ca sunt prea multi functionari, orice demonstratie privind reducerea numarului acestora ar pali in fata cifrelor: in Romania, unde conform statisticilor sunt putin peste 100.000 de functionari publici, revin aproximativ 4 functionari publici la 1000 de locuitori, pe cand in Franta numai functionarii de stat sunt 44 la 1000 de locuitori. O diferenta care poate provine si din modul de definire a functiei publice, dar si dintr-o deficienta de sistem. Caci, chiar presupunand ca Franta e, cum spune stereotipul atat de drag unora, cea mai birocratica tara din lume, faptul ca acolo statul functioneaza, iar la noi nu prea nu poate sa nu aiba nici o legatura cu numarul si calitatea functionarilor publici?
Daca insa bugetarii vizati nu sunt functionari publici, atunci, pornind de la definirea termenilor, rezulta ca sunt vizati ceilalti functionari care lucreaza in institutii ale caror cheltuieli sunt acoperite, fie integral, fie partial, de la bugetul de stat. Dar cand ne raportam la statistici constatam ca si atunci cand am lua in considerare doar cele trei tipuri de functie de interes public (functionarii de stat, teritoriali si cei din domeniul medical) media functionarilor pe ansamblul tarilor OECD este de 79 de angajati la 1000 de locuitori. In schimb, daca ne referim la cifrele prezentate de ministru, care vorbea de aproximativ 1.000.000 de bugetari, ar rezulta ca in Romania sunt cam 48 de agenti publici la 1000 de locuitori. Chiar sa fie prea multi? In raport cu ce? Cu siguranta nu cu media pe OECD.
Putem sa incercam si alt gen de analize pentru a intelege ratiunea concedierilor ce se pregatesc. Spre exemplu, din cei aproximativ 5.000.000 de angajati din Romania, cei 1.000.000 de functionari reprezinta 20%. Poate aici este cheia neintelegerii. Dar, conform acelorasi statistici valabile, e adevarat, pentru anul 2004, in Suedia functionarii reprezinta 36% din totalul fortei de munca, in Danemarca 33%, in Finlanda si Marea Britanie 30%, in Franta 28%, in Olanda si Polonia 27%, in Ungaria 26%, in Canada, Portugalia si Slovacia 24%, in Cehia 23%, in Spania 21%, in Mexic 19%, iar in Luxemburg 16%. Ori poate am constata ca a scazut simtitor proportia functionarilor in totalul fortei de munca? Dar nu, nici aceasta ipoteza nu se confirma. Privita in dinamica, pentru ultimii 10 ani proportia functionarilor in totalul fortei de munca a ramas relativ constanta, ba chiar in unele state a crescut (ca in Portugalia, unde a trecut de la 21 la 24%). Atunci despre ce sa fie vorba?
Poate ca ministrul este unul dintre adeptii convinsi ai necesitatii de lupta impotriva birocratiei si ineficientei administrative ori poate ca asistam doar la traditionala curatenie preelectrala. Dupa ce saptamana trecuta a fost dat semnalul reformei prin demiterea unor prefecti – inaltii functionari publici dispunand totusi de protectia legi, dar, din pacate pentru ei si fosti membri PD in cinci din sase cazuri –, poate vine acum randul altora. Sau poate sa fie vorba de o sursa de finantare a pensiilor? Ca tot lasa sa se inteleaga Sebastian Vladescu ca nu prea exista resurse pentru cresterea acestora. Caci, dupa calcul ministrului, reducerea cu 10% (100.000 de lucratori) a personalului bugetar ar aduce la bugetul de stat peste 700 de milioane de euro.
Dincolo de improvizatii cu iz ideologic sau de justificari conjuncturale, lipsa oricarei filosofii cat de cat coerente in privinta constructiei statului devine primejdioasa. De acest gol profita "baietii inteligenti" pentru care statul nu e decat o prada. Romania nu are prea mult stat, ci prea putin. Iar spatiul public, cel in care ne-am regasi cu totii in calitate de cetateni, este atat de ingust incat nu ne poate primi pe toti. Asa ca de la Grigore Alexandrescu incoace nu prea am progresat: egalitate e tot pentru caini, nu si pentru catei.
Cristian Pirvulescu este analist politic si profesor la SNSPA
