Punţile termice sunt o sursă de inconfort şi de pierdere de energie. Pentru a preveni apariţia lor, mai multe sisteme de izolare vă stau la dispoziţie. De la susbsol la acoperiş, toată casa trebuie tratată.
Punţile termice se definesc ca zone care permit un schimb de căldură între interiorul şi exteriorul unei clădiri. Pentru eliminarea lor, casa trebuie bine izolată. Un material izolant este caracterizat de energia termică pe care o lasă să treacă între cele două medii (coeficientul de transfer termic). Un material care izolează termic bine are un coeficient mic de transfer termic, nelăsând să treacă decât o cantitate mică de energie termică.
Localizarea punţilor termice
Punţile termice apar, în principal, pe suprafeţele pereţilor exteriori şi la îmbinările acestora. Balcoanele închise sunt, de asemenea, o sursă de formare a punţilor termice. Acestea apar însă şi la îmbinarea podelei cu pereţii exteriori, dacă o izolaţie periferică nu a fost prevăzută (în cazul izolării interioare) sau dacă izolaţia exterioară nu a fost realizată până la fundaţie. În cazul izolării interioare, pungile de aer rămase între stratul izolant şi pereţi, găurile date pentru fixarea sistemului izolant, proasta îmbinare între panourile izolante sunt toate surse pentru apariţia punţilor termice. În fine, acestea pot apărea şi la tocurile şi marginea ferestrelor.
Izolarea planşeului şi a acoperişului
Izolarea planşeului poate fi realizată pe interior sau/şi la mijloc. În primul caz, un strat continuu de izolaţie este aşezat pe structura portantă a planşeului, după care este acoperit cu un strat subţire de beton (şapă). În al doilea caz, se va folosi o tehnică de aplicare a unor panouri prefabricate pe structura portantă asigurată de grinzi, pe care se vor aşeza plăci de polistiren extrudat.
Izolarea acoperişului se realizează în principal cu vată minerală, cu o grosime de până la 20 cm, în straturi încrucişate. Pentru podurile nelocuite este recomandat ca pe planşeu să fie montate straturi din materiale termoizolante (vată minerală sau bazaltică, polostiren etc.).
Izolaţie interioară sau exterioară?
Cea mai bună soluţie pentru a evita punţile termice este izolaţia exterioară sau cel puţin alegerea unor pereţi care conţin elemente izolante. Izolarea exterioară trebuie realizată până la fundaţia casei. Marele său avantaj este că plasează pereţii portanţi la interior. Inerţia termică a construcţiei este astfel întărită. Însă izolaţia interioară este de departe cea mai frecvent întâlnită, cel puţin în cazul blocurilor de locuinte.
Această izolaţie, chiar performantă fiind, prezintă o slabă inerţie termică. Materialele folosite în acest caz sunt gips-cartonul, vata minerală şi polistirenul expandat. Pentru a limita stratul izolant la interior, beneficiind de aceleaşi performanţe, se poate folosi polistiren extrudat sau poliuretan.
Izolarea ferestrelor şi a uşilor exterioare
O fereastră şi o uşă cu bune performanţe termice reduc în mod considerabil pierderile de energie. Cele mai bune rezultate se obţin cu o fereastră cu dublu sau triplu vitraj, la care geamul exterior este separat de cel interior cu o baghetă-distanţier, iar între foile de sticlă este introdus un gaz greu. Acestea pot fi îmbunătăţite alegând un geam cu depunere LOW-E (low emissivity), care are proprietatea de a reflecta căldura în interior.
