Cele aproximativ 200 de familii armeneşti din Constanţa sărbătoresc astăzi Crăciunul, deoarece aceştia păstrează sărbătorile aşa cum au fost ele statornicite de biserica primară creştină. Deşi puţine tradiţii armeneşti se mai păstrează astăzi, membrii acestei comunităţi au fost ieri la biserică, unde, după slujba de Ajun, oficiată de protoereul Avedis Mandalian, a urmat serbarea copiilor ce l-au întâmpinat pe Moşul cel darnic cu cântece şi poezii. Azi, după slujba de Crăciun, va fi oficiată şi sfinţirea apei de Bobotează, armenii sărbătorind Naşterea şi Botezul Domnului în aceeaşi zi, deoarece stipularea datei de 25 decembrie ca zi a Naşterii Domnului a fost stabilită în cadrul Sinodului de la Calcedon (anul 451), la care armenii nu au participat. Motivul pentru care această minoritate etnică nu sărbătoreşte Crăciunul pe 25 decembrie nu ţine, aşadar, de calendar, aşa cum se întâmplă la ortodocşii de rit vechi (lipovenii).
„Cristos dzănav iev haidneţav!”
La finalul slujbei, armenii vor primi urarea tradiţională: „Cristos dzănav iev haidneţav!” („Hristos S-a născut şi S-a arătat!”) şi vor răspunde: „Orhneal e haidnutiunăn Cristosi!” („Binecuvântată e arătarea lui Hristos!”), apoi fiecare va merge acasă pentru a se ospăta alături de cei dragi. Dintre mâncăruri nu lipsesc cele ale unui Crăciun obişnuit, dar pe multe mese armeneşti se regăsesc şi bucatele tradiţionale: anuş-abur-ul (supă dulce în armeneşte), un desert ce seamănă cu coliva, doar că la armeni acest fel sărbătoreşte Naşterea Domnului. Apoi mai sunt pe mese „dolma”, o „specie” aparte de sarmale în foi de viţă umplute cu orez călit cu ceapă şi presărat cu puţin zahăr, sare, mentă şi scorţişoară, ce se servesc reci, cu lămâie.
Crăciunul lipovenesc
Păstrători ai credinţelor aşa cum au fost ele la creştinarea Rusiei, lipovenii vor sărbători mâine Crăciunul. Pe lângă stilul bisericesc vechi, această comunitate etnică îşi celebrează sărbătorile religioase conform calendarului iulian, la două săptămâni diferenţă de ceilalţi. După ce au primit binecuvântarea în casele lor de la preot, lipovenii vor merge, după-amiază, la biserică la slujbele din Ajunul Crăciunului, slujbe lungi şi obositoare ce se finalizează târziu în noapte. Apoi, în dimineaţa de vineri, îmbrăcaţi în mod obligatoriu în straie „de biserică”, încinşi cu „pois”-uri, femeile cu fuste lungi până în pământ şi baticuri pe cap, lipovenii vor asista la slujba de Crăciun în cadrul căreia vor asculta şi troparul Naşterii Domnului, un fragment din această cântare liturgică fiind şi colindul acestei minorităţi etnice: „Hristos rajdaestea, slaviTe!” („Hristos Se naşte, slăviţi-L!”).
Ospăţ cu haşadeţ şi varenichi
Cert este că după slujba religioasă lipovenii se vor aşeza la masa de pe care nu vor lipsi: „haladeţ-ul” (piftia de porc fără usturoi), sarmalele, friptura, dar şi „blinî” (clătite) sau „varenichi” (colţunaşi fierţi cu brânză dulce). După-amiaza va fi dedicată colindătorilor care vor aduce vestea Naşterii Domnului numai după ce vor lua binecuvântare de la preotul din localitate. Crăciunul acesta îi găseşte pe lipovenii din Cernavodă în casă nouă, în biserica de curând sfinţită săvârşindu-se slujba Naşterii Domnului pentru prima dată. Un singur colind laic are această comunitate etnică: în prima zi a Anului Nou, celebrat pe 14 ianuarie, copiii vor merge cu „seiu-veiu”, cu semănatul, împrăştiind grâu în casele celor colindaţi.
