Un inginer german a săpat patru tunele sub Zidul Berlinului ca să-şi salveze iubita închisă de regimul comunist. Asta s-a întâmplat acum 50 de ani când inginerul a sfidat regimul Germaniei ca să recupereze dragostea, scrie Der Spiegel.
Era noaptea lui 12 august 1961 când Ulrich Pfeifer, care locuia în estul Berlinului, ieşise la o plimbare cu iubita lui în partea de vest. Au văzut un film la cinema şi, apoi, au luat trenul spre casă. Atunci se turna Zidul Berlinului, frontieră care a despărţit Republica Democrată Germană timp de 28 de ani.
Aveau să afle în câteva ore că vor fi captivaţi de o barieră din beton care îi va despărţi. Dar Pfeifer şi-a pus viaţa la încercare şi a săpat patru tunele sub Zidul Berlinului ca să se răzbune pe regimul comunist din Germania. „Ne-am gândit să sărim peste sârma ghimpată, dar nu am avut curaj. Am mers acasă şi săptămâni întregi am căutat metode să trecem dincolo”, a spus bărbatul.
Inginerul a aflat că poate ajunge în vest prin sistemul de canalizare al oraşului, pentru că poliţia secretă din Germania de Est nu astupase toate căile de evadare subterane. Pfeifer a reuşit să treacă în vest cu alţi cinci indivizi în septembrie 1961. Prietena lui urma să ajungă după câteva zile, dar poliţia a închis căile de evadare când ea încerca să fugă pe sub pământ. Tânăra a trebuit să se întoarcă acasă. După câteva zile, a aflat că va sta în temniţă şapte ani pentru îndrăzneala ei.
Avea 26 de ani când inginerul în construcţii a săpat cu nişte studenţi tunele pe sub Zidul Berlinului. După primele trei eşuate, a reuşit să-l termine pe al patrulea în septembrie 1962 în câteva luni de săpat în argilă.
Evadarea subterană a fost numită „Tunelul 29” pentru că 29 de oameni au scăpat prin el. „A fost un sentiment de bucurie incredibil. Am avut satisfacţia că am făcut ceva împotriva sistemului pe care l-am urât”, a spus acum Pfeifer la cei 75 de ani ai săi.
Nu şi-a mai văzut iubita de atunci de 27 ani, dar ştie că ea s-a măritat cu un alt bărbat şi acum stă cu familia în est.
Luna viitoare, Ulrich Pfeifer va spune povestea lui unor elevi ca să ţină vie nostalgia din regimul comunist când oamenii erau „ridicoli şi trişti„.
