Barbara Mujica este specialist in lingvistica, vorbeste sase limbi, dar nu asta a transformat-o in vedeta. Celebra a facut-o romanul sau, “Frida”, tradus in vreo 16 limbi si best-seller in America, Europa si America Latina.
“Iar Frida?”, veti spune, pentru ca, intr-adevar, filmul din 2002 al Juliei Taymor si interpretarea Salmei Hayek in rolul Fridei au reusit sa faca din nonconformista pictorita mexicana un cult. Da, iar Frida, numai ca Barbara Mujica a ales de aceasta data sa scrie cartea din perspectiva Cristinei, sora Fridei, un personaj (interpretat de Mia Maestro) nu atat de pregnant in filmul lui Taymor. Publicat pentru prima data de Overlook in 2001, romanul “Frida” a aparut deja si la noi, in traducerea Victoriei Vuscan, la Editura Tritonic.
Barbara Mujica spune ca in momentul in care s-a apucat sa scrie acest roman cunostea arta Fridei si citise mai multe carti si articole despre viata ei. Mujica observa ca mai toate lucrarile sufereau de… hagiografie. Adica in toate Frida era victima, era artistul supus idealurilor comuniste (vezi de altfel si deja legendara legatura amoroasa a artistei cu Trotki). De aceea, Mujica nu a dorit sa scrie inca o monografie a Fridei Kahlo, ci un roman care sa-i permita sa jongleze cu trasaturile psihologice ale personajului. Pentru ca Frida este departe de a fi o femeie despre care sa spui ca era vulnerabila sau angajata politic si sa ai impresia ca ai spus totul.
Tocmai teama de a nu-si transforma romanul intr-o monografie a determinat-o pe scriitoare sa renunte la persoana a treia dupa primele trei capitole. A cautat un narator subiectiv, marturiseste ea, iar cea mai potrivita pentru aceasta misiune s-a dovedit Cristina, sora mai mica a Fridei, cea care i l-a “suflat” pe Diego Rivera. Cele doua surori erau foarte apropiate, Frida ii spunea Cristinei “sora mea geamana”, intre ele fiind o diferenta de doar 11 luni. Iar aventura pe care Cristina a avut-o cu Diego, deja sotul Fridei, a insemnat un moment de rascruce pentru viata amandurora: Frida s-a simtit tradata, in timp ce Cristina s-a simtit atat de vinovata incat aproape ca a devenit servitoarea surorii sale. “M-am gandit ca un bun narator ar putea fi Cristina, pentru ca despre ea se stiu prea putine”, explica Barbara Mujica pe site-ul Pinguin Group, editura care a publicat cartea in SUA. “Desi apare in toate lucrarile despre Frida, ea este intotdeauna un personaj marginal. Aducand-o la lumina si dandu-i cuvantul, am reusit sa creez un portret al Fridei mult mai nuantat.
Ideea de a o crea pe Frida din perspectiva Cristinei a fost una inspirata, drept urmare romanul a fost tradus in 16 limbi. “Eu vorbesc sase limbi, dar de cele mai multe ori nu am reusit sa citesc celelalte traduceri”, a declarat Mujica pentru “Romania libera”.
“Oricum, cand a fost finalizata traducerea in spaniola, am cerut s-o vad inainte de a fi publicata. Chiar daca traducerea mi s-a parut buna, erau cateva probleme majore”. Mujica povesteste cum traducatorul, spaniol, a tradus englezescul “you” cu pluralul spaniol “vosotros”. “In spaniola vorbita in America Latina, aceasta forma nu exista. Asa ca e destul de amuzant ca Frida – care se considera un fel de erou popular – sa le vorbeasca servitorilor, surorilor si prietenilor cu dumneavoastra. In aceasta traducere, Frida folosea un limbaj atat de elegant, ridicol de elegant pentru o tanara mexicana revolutionara. Pe deasupra, traducatorul folosise si multe cuvinte care sunt obisnuite in spaniola vorbita in Spania, dar inexistente in spaniola vorbita in America Latina”. Pentru ca stia ca aceasta editie urma sa circule nu numai in Spania, ci si in America Latina, Mujica le-a spus editorilor sa “mexicanizeze” limbajul.
O aventura reala a fost si cu injuraturile. “Frida vorbea foarte buruienos, iar traducatorul a folosit cuvinte din spaniola peninsulara pentru a traduce injuraturile. Dar, cum eu am trait in Mexic, unde, de altfel, revin in fiecare an, si cum vorbesc spaniola in familie, in momentul in care m-am uitat pe traducerea in spaniola, mi-am dat seama ca nu cunosteam prea multe injuraturi folosite in Mexic. Asa ca am sunat o prietena mexicana si am rugat-o sa ma ajute. A fost amuzant: doua femei de varsta mijlocie, putin burgheze, luptandu-se sa traduca obscenitati”.
