Cazul celor cincizeci de lucrari de bacalaureat identice pune o problema mult mai importanta decat s-ar parea. Pentru ca nu e vorba numai despre cei cincizeci de hotomani si hotomance care au scris ce auzeau prin castile ultraspecializate (caci si hotia s-a specializat), ei sunt doar un mic esantion reprezentativ pentru societatea romaneasca de azi. In care dreptul de proprietate intelectuala a devenit un moft. Din moment ce ziarele, dar mai ales televiziunile se copiaza unele pe altele fara nici o rusine, in speranta unei mai bune audiente, din moment ce profesorii universitari se fac cu dosare falsificate, din moment ce lucrarile de doctorat sunt plagiate, iar plagiatorii ajung uneori ministri, in orice caz profesori universitari isi supravegheaza… doctorate, ce sa te mai astepti de la niste elevi de liceu?
In campaniile electorale, partidele isi fura unul altuia subiectele tari, proiectele trec din gura unora in a altora cu maxima viteza si fara ca vreunul dintre vorbitori (caci numai de vorbe e… vorba) sa se rusineze. Numai pe cate panouri electorale a ajuns sloganul de altadata al Aliantei Civice, "Nu putem reusi decat impreuna", fie si cu topica modificata! Pe la universitati numai timp daca ai avea si ai descoperi o sumedenie de cariere construite pe fals si furt. Epoca primitiva se intoarce.
Pentru cei care copiaza astazi ba una, ba alta principiul, morala nu valoreaza doi bani. Totul e sa ajungi acolo unde ti-ai propus. Prin furt, prin fals, nu are nici o importanta, lor le e egal. Deriva morala a lumii democratice, de sase miliarde pe acelasi glob terestru, e tot mai accentuata. Marile state aplica duble si triple masuri in politicile lor globale si nimeni nu zice nimic sau, daca zice, o face absolut degeaba, absolut fara nici un efect. In aceste conditii, cei mici, ca varsta sau ca importanta sociala, nu au altceva de facut decat sa se conformeze. si trebuie spus ca societatea democratica e una a conformistilor. Era si cealalta, dar uite ca, surpriza, si asta e la fel. Or, ce cere conformismul? Simplu de tot, recomanda sa fim cam toti la fel. si cum putem fi toti la fel?
Pai, copiindu-ne unii pe altii. Moda stabilise asta de mai multa vreme, numai ca de la moda la copiatul la examene sau la alte infatisari intelectuale in fata lumii pare a fi o distanta ca de la cer la pamant. Nu e. Nu e decat un pas, care este facut, zilnic si in proportie de masa, de majoritatea oamenilor. Nu intamplator are astazi, din nou, succes, in literatura, realismul dus pana la extrema sa naturalista. Nu degeaba citesti romane si piese in care injuratura tine loc de idee, autorii nu fac decat sa se conformeze modelului, iar modelul este chiar asa. Acest model care dispretuieste munca intelectuala si orice manifestare a literaturii, a frumosului artistic in general, preferand sa copieze fara nici o rusine atunci cand ar trebui sa demonstreze cunostinte in acest domeniu. Ia sa li se fi dat tinerilor nostri absolventi de liceu o compunere care ar fi presupus enumerarea celor mai "frumoase" injuraturi si ati fi vazut cata "originalitate" s-ar fi dezvoltat pe paginile albe. Ma rog, nu tocmai originalitate, dar, oricum, n-ar mai fi fost nevoie de casti in urechi, pentru ca memoria le-ar fi dictat ea singura.
In titlu am parafrazat un indemn mult citat, din secolul al XIX-lea, apartinand unui clasic, Ion Heliade Radulescu: "Scrieti, baieti, numai scrieti!". Epoca aceea cerea sa se scrie, oricum, doar sa se scrie. Azi indemnul de acum o suta si ceva de ani e perimat. Nu numai pentru ca nu se adreseaza si fetelor, in fond tot mai egale cu baietii. Poate ca noua formula se potriveste mai bine modelului mental al noilor generatii, demne urmase ale celor vechi sau, ma rog, ale "varfurilor" celor vechi. Nu traim noi, in fond, intr-o lume a cópiilor fara de sfarsit? Inventatorul productiei in serie a sugerat, in fond, si aceasta solutie pentru examenele scolare si universitare.
