În pofida pompei unei vizite de stat şi a covorului roşu derulat pentru preşedintele chinez Hu Jintao, Administraţia Obama a redus ambiţiile sale iniţiale privind un vast parteneriat cu noul gigant asiatic.
Preşedintele Barack Obama a evocat în faţa omologului său chinez delicata problemă a drepturilor omului, i-a cerut să ajusteze cursul yuanului şi să permită întreprinderilor americane să se bată cu arme egale pe piaţa chineză.
În acelaşi timp a precizat „interesul enorm” pentru o reuşită reciprocă. Hu a admis că relaţiile bilaterale au realizat noi progrese dar, voalat, a avertizat Washingtonul: „China şi SUA vor trebui să respecte alegerile lor de dezvoltare şi interesele primordiale ale fiecăreia”. După întrevederea bilaterală din Biroul Oval, cei doi s-au arătat deschişi să aplaneze divergenţele lor comerciale, să depăşească „fricţiunile” şi să se debaraseze de „vechile stereotipuri”. Concret, Washingtonul a anunţat semnarea de către China a unor contracte în valoare de 45 miliarde dolari cu întreprinderi americane, între care comanda a 200 de avioane Boeing (19 miliarde).
Ieri, China anunţa o creştere forte de 10,3% pe anul 2010, ceea ce îi întăreşte statutul de a doua putere economică mondială, dinamismul economiei chineze contrastând în mod frapant cu anemica relansare americană.
Una din axele principale ale politicii externe iniţiale a preşedintelui Obama era căutarea cooperării cu alte puteri, între care China, pentru a ataca marile probleme mondiale, dar a realizat că liderii de la Beijing nu oferă decât o cooperare limitată. Acum, la cererea lui Obama de a reevalua yuanul, replica a venit prin adjunctul ministrului chinez de Externe: „întâlnirea dintre cei doi lideri chinez şi american nu a modificat esenţial” politica monetară a Chinei.
Politica Administraţiei Obama faţă de China ţine cont de faptul că sunt profund interdependente economic cele două ţări dar rivali în ce priveşte viitorul Asiei. În „dosarul chinez”, în capitolul economie şi comerţ, o forţă determinantă o deţine secretarul Finanţelor, Timothy Geithner, un alt mare amic al Chinei fiind şi Jim Steinberg, adjunctul secretarului de stat. Greutatea economică a relaţiei explică pragmatismul Washingtonului în momentul în care America se confruntă cu o criză economică profundă şi un şomaj de 10%. Iar lobbyul prochinez al corporaţiilor este în favoarea unei politici reţinute faţă de China. O altă faţetă a relaţiilor americano-chineze este cea a securităţii, care influenţează dezbaterile politice, la Casa Albă noul consilier pentru securitate naţională, Thmas Donilon, este cel care se ocupă de dosarul chinez.
Analizând politica lui Obama faţă de China, observatorii estimează că după ce a încercat o relaţie ambiţioasă globală de tip nou cu Beijingul, Administraţia Obama revine la tradiţie, mizând pe cooperare adoptând în acelaşi timp o poziţie mai fermă asupra subiectelor aflate în dezacord.
Întâlnirea dintre cei doi lideri chinez şi american nu a modificat esenţial politica monetară a Chinei.
