“Vă dau şi în scris: Ponta va reforma PSD. Oamenii i-au dat semnalul şi i-au spus să schimbe regulile jocului.”, explica răspicat, ca pentru proşti, Sebastian Ghiţă într-un interviu la Adevărul, la scurt timp după alegerile din 2014.
În aceste zile vedem însă că, în realitate, PSD nu se poate reforma singur. Oricine mai deschide în acest moment gura pentru a vorbi despre reforma celui mai mare partid din România ori minte ori, nu ştie despre ce vorbeşte. Modul în care liderii din teritoriu ai partidului au venit la Bucureşti pentru a face zid în jurul lui Liviu Dragnea şi nu pentru a aplica o decisie simplă de sancţionare, potrivit regulilor interne aprobate cu două luni în urmă, este o confirmare a faptului că PSD luptă pentru supravieţuire exact în forma actuală. Nici un pas înainte, nici un pas înapoi.
Mai întâi, să spunem că explicaţiile lui Ponta, cum că Rezoluţia “Integritate şi responsabilitate politică”, adoptată în martie, se referă explicit la fapte de corupţie („membrii de partid condamnați în primă instanță pentru fapte de corupție își pierd, automat, funcția din partid și sunt suspendați din calitatea de membru de partid“) sunt pentru aceiaşi proşti care au înghiţit promisiunea lui Ghiţă cu reformarea partidului.
Legea Legii nr. 78/2000 prevede clar că fapta pentru care a fost condamnat Dragnea înseamnă “corupţie” deci, automat, numărul doi în PSD trebuia suspendat. Nici nu mai contează că fostul vicepremier şi-a pus demisia pe masa şi că decizia a fost amânată pentru şedinţa de miercuri a Comitetului Executiv. Atitudinea liderilor PSD trebuie citită însă într-un context mai larg.
Prin condamnarea lui Liviu Dragnea pentru fraudele de la referendumul din 2012, se loveşte chiar în structura de rezistenţă a acestui partid. Forţa politică a PSD a depins întotdeauna de capacitatea structurile teritoriale- prin primari, preşedinţi de CJ-uri, şefi de organizaţii- de a controla un număr mare de voturi, la alegeri sau, în cazul acesta, la referendumul pentru demitarea lui Băsescu. Prin propagandă bine ţintită, minciună, ajutoare sociale împărţite discreţionar şi o organizare foarte bună în teritoriu, PSD s-a menţinut la putere, chiar şi atunci când a pierdut alegerile la nivel naţional. În timp, între liderii partidului şi o parte din alegători s-a format o legătură atât de strânsă, încât nu şi-a mai pus nimeni problema (în afară de presă) dacă nu s-au săvârşit şi infracţiuni în această relaţie. Poate acum, după condamnarea lui Liviu Dragnea şi a preşedinţilor şi membrilor secţiilor de votare din Dosarul Referendumului, oamenii vor avea mai multe întrebări despre alegeri. Poate data viitoare când, spre exemplu, va veni primarul la poartă să-le spună că dacă nu votează cu candidatul X nu vor mai primi ajutor social, alegătorii ar putea face un denunţ la parchet. Sau în loc să întindă mâna să ridice plasa cu zahăr şi ulei se vor gândi că ajutoarele respective nu pot fi cumpărate cu alţi bani, decât cu aceia furaţi de la drumurile neasfaltate şi pensiile de mizerie. Sau când se vor urca într-un autocar ca să voteze şi în alte localităţi, ar putea realiza că votul multiplu e totuşi infracţiune.
Nu discutăm aici despre argumentele judecătorilor din cazul Dragnea, vom aştepta motivarea sentinţei, dar efectele politice ale acestei decizii asupra baronilor locali (nu doar ai PSD, ci şi ai celorlalte partide) sunt devastatoare pe termen lung. Condamnarea din “Dosarul Referendumului” îi va putea inhiba, în viitor, pe politicieni de la tot ce înseamnă proces electoral necinstit, de la finanţări dubioase ale campaniilor până la folosirea nejustificată a urnei mobile.
Aici este, de fapt, marea durere a baronilor PSD, strânşi acum în jurul preşedintelui executiv al PSD. Se gândesc cu groază la faptul că, odată deschisă cutia Pandorei, cine ştie ce alte “rele” electorale vor ajunge să fie investigate de procurori.
Condamnarea lui Dragnea loveşte grav în PSD nu atât pentru că este vorba despre unul dintre cei mai influenţi oameni din partid (şi potenţial succesor al lui Ponta), dar mai ales pentru că poate schimba regulile jocului. Pe de o parte decimaţi de DNA, pe de altă parte lăsaţi fără “puteri electorale”, baronii îşi simt sfârşitul politic aproape. Iar un PSD fără baroni locali nu poate fi conceput nici măcar de Victor Ponta sau Sebastian Ghiţă. Din acest motiv lacrimile pe care le varsă acum pe umărul lui Liviu Dragnea sunt, de fapt, lacrimi de îngrijorare pentru propriul viitor. Al lor şi al partidului care, în forma actuală, merge pe drumul autodistrugerii.
