Cu putin inainte de show, blocurile din fata Parcului Izvor au fost luate cu asalt de "piratii" evenimentului. Multe dintre cladiri au bulina rosie, iar mersul pe balustradele inguste si vechi sau pe acoperisurile inclinate la 90 de grade e o adevarata aventura.
Cu toate acestea, zeci de tineri tropaie in sus si in jos pe scari in cautarea unui loc ideal pentru a urmari concertul. Doar cateva blocuri sunt mai inalte in zona si au "view-ul" ideal. La scarile de intrare se formasera cozi, iar cei care asteptau deja de minute bune sa le deschida cineva usa te priveau imediat ca pe un intrus: "Noi stam aici de jumatate de ora. asta e randul".
In strada, pe masura ce se apropia ora 22.00, nervozitatea si plictiseala spectatorilor cresteau. O doamna la 50 de ani imi spune nervoasa: "Ce vedeta si asta! Cat ii tine pe oameni in picioare? Am auzit ca asteapta sa se intunece. Incepe la 1 noaptea?". Blocul cu cea mai buna perspectiva este totusi cel al Teatrului Bulandra, dar in care legea o fac cei de la Universitatea Bucuresti. Portarul ne intampina suparat: "Nu se poate intra, doar cu aprobare de la seful". "Pe cladire sunt totusi oameni" insistam noi. "Da, si? Sunt cei de la Antena 3. Doar pe ei i-a lasat seful sa intre. Sunt incuiati acolo sus. Ei au cheile. Pana acum au venit sute sa-i las sa intre". La caminul de medicina doar camerele baietilor au balcoanele spre Parcul Izvor, ne lamuresc doua studente, mult mai dezamagite decat noi.
Gasim totusi un bloc in care se poate intra. Scarile sunt in spirala, inguste si prafuite. Au o balustrada fragila si sunt cufundate complet in intuneric. In fata gemuletelor mici, oamenii stau palcuri-palcuri, desi mai mult de doi nu se pot uita prin fanta, iar aerul este irespirabil. Tinerii nu par foarte deranjati de conditii, beau bere si sparg frenetic seminte. Doi tipi masivi care ocupa scara in intregime stau cap in cap si incearca sa vada ceva pe gemulet. "Bai, te rog eu hai sa mergem sa luam o bere. Stau aici de o ora jumate sa o astept pe Madonna asta. Parca suntem la puscarie, ne uitam pe vizeta". Prindem locuri la etajul 5 al blocului, ultimul de la care se mai poate vedea ceva. Concertul incepe. Tinerii de la etajele superioare incep un du-te-vino enervant. E o scara de serviciu, iar usa de acces de jos e incuiata cu lacat. "Nu se poate iesi pe aici", incercam sa-l lamurim" "Lasa, ca stiu eu unde ma duc." In urmatoarea ora aveam sa intelegem ca lipsa toaletelor ecologice in zona i-a obligat pe oameni sa gaseasca solutii "de avarie". Tinerii isi fac nevoile printre trolere, muraturi, covoare, cuptoare sau bibliotecile depozitate de locatari. Mai tarziu, descopar ca cei mai "eleganti" dintre ei isi faceau nevoile in Dambovita. Dupa o jumatate de ora de concert, primii dezamagiti pleaca: "Bine ca n-am dat un milion jumate pe bilet!", imi spune un baiat a carui camasa alba e acum gri. Nu e singurul dezamagit. si platitorii de bilete ies. "Sunt sigura ca a fost playback. Se vedea cand dansa si tinea microfonul departe de gura", povesteste in gura mare o fata, iar prietena ei completeaza: "Nu a fost ce ma asteptam! Ce sunt mixurile astea? Pentru astea am platit bilet?".
