In acelasi timp si aproape sub acelasi raport, astazi vor fi votati si patriarhul, si presedintele TVR, si reprezentantii presedintelui Romaniei si ai PD in consiliile de administratie ale televiziunii si radioului public, ba chiar – trecand peste amanuntul procedural ca se intrunise numarul de voturi necesare pentru a-l valida inca din vara – si presedintele CNA. Ce ar putea lega aceste evenimente? Poate propaganda! Chiar daca, dupa atata comunism, termenul a devenit peiorativ, el acopera nu atat o realitate cat mai ales o atitudine comuna unora dintre slujitorii institutiilor amintite. Caci si biserica, si mass-media publica raspandesc idei, sustin viziuni valorice si, mai ales, isi propun sa convinga, sa pastreze sau sa castige adepti. Asa ca, atunci cand, angoasati sau doar plictisiti, contemporanii nostri se retrag in fata televizoarelor – cam la fel cum stramosii lor se retrageau din fata invadatorilor in paduri –, sunt expusi, uneori fara sa realizeze, unor influente nu tocmai neutre. si tot astfel, cand, tematori in fata unui viitor nesigur, se reculeg in biserica si isi cauta alinare, sunt "vaccinati" impotriva ereziilor contemporane si orientati catre "varsta de aur" a "dreptei" credinte.
O alta legatura intre cele doua alegeri e chiar socialismul pravoslavnic romanesc. Nu intamplator PSD, inainte de a-si fi descoperit vocatia sociala, si-a afirmat explicit orientarea ortodoxa. Daca socialismul ortodox este un oximoron, asocierea paradoxala a celor doi termeni se datoreaza numai reprezentantilor acestui partid. Mircea Geoana protesta vehement impotriva "vanatorii de vrajitoare" in cazul inaltului cler, iar prin scrisoarea sa de demascare a satanismului CNSAS, Ioan Stan poza mai degraba in calugar (al carei religii insa?) decat in militant socialist.
Dar atunci cand e vorba de voturi se verifica si trainicia coalitiilor: in cazul BOR, a coalitiei conservatoare; in cazul televiziunii si radioului, a coalitiei antiprezidentiale. Acum, cand motiunea PSD e inca posibila, va mai functiona majoritatea antiprezidentiala din parlament? Votul pentru validarea presedintelui TVR este un test al stabilitatii coalitiei informale, dar cu atat mai influente, din cele doua camere. si daca nu vor exista surprize, si e probabil ca astfel vor sta lucrurile, atunci sansele motiunii de cenzura sunt definitiv compromise.
Coincidentele amintite evoca o stare de spirit care induce tentatia abandonului civic. si poate nu intamplator simultan si secularizarea si politizarea societatii sunt atacate. Pe acest fundal in care clientelismul politic, lipsa criteriilor doctrinare si depolitizarea sunt acceptate ca firesti, cetateanul aproape ca a fost desfiintat. Izolat, acesta nu isi poate recapata suflul. Iar clasa politica, pentru care declarativ democratia ar fi o prioritate, nu pare deloc ingrijorata. Dincolo de piruetele discursive, si acelea din ce in ce mai putin structurate, nici o actiune nu a indicat un interes real pentru o dezbatere publica onesta a tendintelor si proiectelor politice. Conservatorismul religios si depolitizarea societatii romanesti apar din ce in ce mai mult ca strategii politice convergente, iar nu ca simple accidente de parcurs.
Or, daca depolitizarea este doar o forma de salvgardare a pozitiilor de putere, conservatorismul, dublat de un fundamentalism din ce in ce mai vizibil, urmareste sa decupleze societatea romaneasca de la modernitate. Strans corelate, cele doua fenomene, ca si cele doua alegeri, dezvaluie un intreg sistem. Prin depolitizare se stimuleaza apolitismul, iar fuga de politica compromite in primul rand democratia. La randul sau, conservatorismul, pe care dincolo de etichetele doctrinare il regasim la toate partidele romanesti, activeaza ostilitatea manifesta fata de occident si consecintele nefaste ale imitarii necritice a acestuia. Teza "formelor fara fond" mai face inca deliciile unui public "avizat", iar "marele public", cel al televiziunilor, este astfel "captivat". In fond, compromiterea politicii democratice si a Occidentului decadent nu e o coincidenta, ci o recurenta a societatii romanesti.
Cristian Pirvulescu este analist politic si profesor la SNSPA
