Romania a intrat piezis intr-o noua era a codurilor. Cea mai noua achizitie este codul culorilor de avertizare meteorologica sau hidrologica. Asa ca a inceput joaca de-a culorile pe ecranele televizoarelor. si isteria inerenta. De ce codul culorilor a prins, iar altele, spre exemplu cele politice, care au fost evitate cu grija, daca nu respinse de-a dreptul? Sa fie vorba de reactia sanatoasa a opiniei publice, de accidente de parcurs mediatic sau de proiect politic?
Caci, galben, portocaliu sau rosu, culorile codului meteorologic sau hidrologic nu transmit informatii neutre, ci infricosatoare. Potopul pare mai aproape ca oricand. Sa luam povestea din vara aceasta. Mai intai, arsita, apoi ploile diluviene si inundatiile. si nu doar aici, ci peste tot in lume. Sa fie milenarism, teribilism juvenil al creatorilor de stiri sau goana dupa senzational? Putin importa, caci efectul este acelasi. Codul e doar un instrument. El defineste o regula prin care un gen de informatii (de tip tehnic in cazul nostru) sunt convertite in stiri accesibile unui public larg. Dar totul este tradus in functie de stare de opinie generala. si cum domina catastroficul, totul apare ca parte a unui program. O stim deja de la Marshall McLuhan. Mediul e mesajul. Mijloacele de transmisie prin intermediul carora receptam mesajele – mass-media noastra cea de toate zilele – nu exercita mai multa influenta decat continutul mesajului insusi. si, cata vreme acesta e coerent cu "adevarurile" cunoscute si recunoscute, chiar daca respinse de stiinta, mesajele sunt validate de public. Incalzire globala, sfarsitul lumii, fiecare isi alege varianta convenabila. Totul insa converge spre dezordine. Trecutul, individual sau colectiv, e contrapus prezentului decadent. Ordinea rea, actuala, trebuie sa fie inlocuita cu ordinea buna, a trecutului. Caci doar asa "les neiges d‘antan" vor reveni.
Dar zapezile de alta data nu mai pot reveni. Ca unii profita, economic si politic, de pe urma acestor stereotipuri face parte din regula jocului. Ca in orice joc, unii pierd. si daca perdantii sunt marea majoritate, e treaba lor. Teama le-a fost inoculata pentru a permite celor ce au fost la carma sa ramana in continuare la putere. Poate si de aceea un alt cod, de data asta unul politic, cel al corectitudinii politice, a fost respins cu vehementa. Politica afirmativa a fost deconspirata ca o maladie intelectuala epidemica. Un cod rau, caci schimba ordinea fireasca a lumii. si, cu mare bucurie, mediul politic sau jurnalistic romanesc s-a lepadat de Satana. Jurnalistii au trecut repede de la atat de artificialul romi la mult mai autenticul tigani. In fond, a spune romilor ca sunt tigani, maghiarilor ca sunt bozgori si germanilor ca sunt nemti nu e o discriminare, ci o atitudine naturala. Tine de firescul limbii, nu de politica. Sa fie chiar asa de simplu?
"Political correctness" nu a avut niciodata o presa favorabila. si nici nu a fost inteles in mod unitar. In Europa de Vest, stanga a reactionat ca impotriva unei asa-zise derive conservatoare a minoritatilor, pe cand in America corectitudinea politica a fost obiectul unei ofensive dure a conservatorilor impotriva puterii "contra firii" detinute de minoritati. Iar in Romania, reactia americana, iar nu cea occidentala, a fost regula. In fond, la ce se refera corectitudinea politica? In primul rand, la un tip de limbaj si, prin consecinta, la comportamentul care il insoteste, prin care sa nu fie ofensate anumite grupuri. Dar pentru a trece din sfera individuala in cea colectiva corectitudinea politica se transforma in politica afirmativa (affirmative action), adica in politici prin care sa se asigure obiectivele asumate. si cum politica afirmativa presupune, in esenta, eliminarea privilegiilor istorice care creasera discriminare, in Romania ea rimeaza perfect cu lustratia. Caci orice concept se adapteaza unei realitati. Prea prinsi insa cu reproducerea conflictelor ideologice occidentale, criticii romani ai corectitudinii politice au neglijat semnificatia ei in politica autohtona
Intr-o lume in pragul dezordinii, schimbarea domnilor nu ar fi decat bucuria nebunilor. Iar lustratia, cu codul schimbarilor pe care il presupune, ar tulbura prea mult apele. Caci ar inlocui nu doar politicienii, ci tot cortegiul de informatori si nomenclaturisti care s-au aciuat de decenii in zona de decizie din educatie, sanatate, sau chiar prin biserica. Adica cei care au contribuit la consolidarea acestei dezordini atat de profitabile. Pentru ei, doar codurile meteorologice sunt acceptabile, nu si cele politice.
Cristian Pirvulescu este analist politic si profesor la SNSPA
