Cu fiecare saptamana care trece coalitia intra la apa. Nu doar din cauza inundatiilor, cu totul anormale, de anul acesta. Lipsa PD de la intalnirea cu premierul de saptamana trecuta a fost un simptom alarmant nu doar pentru cel care facuse invitatiile, ci si pentru viitorul coalitiei de la guvernare. Aluziile presedintelui Basescu la guvernul minoritar PNL-UDMR-PC au fost prinse din zbor de tanarul si mobilul presedinte al PSD, care s-a si aratat dispus sa salveze Romania de la non-integrarea in Uniunea Europeana. In felul acesta, crede Mircea Geoana, si ar crede-o si altii, se vor mai putea musamaliza din afacerile necurate care atarna ca niste grele pietroaie de gatul partidului pe care-l conduce. Iar in vreme de apa mare, cu pietroaiele de gat e destul de greu sa te mentii la suprafata. In schimb, Parchetul nu se lasa si tine mortis sa afle ce e cu averea lui Dan Ioan Popescu, ce e cu afacerile dnei Puwak, ba chiar cu cele ale presedintelui executiv al PSD, dl Nastase.
Premierul Tariceanu merge, insa, inainte, desi e de toata evidenta ca nu-l va putea invinge pe terenul acestuia, niciodata, pe Traian Basescu. Or, batalia se da acum pe terenul presedintelui si dupa regulile acestuia, care are tot timpul initiativa. “Salvatorul universal” Theodor Stolojan nemaifiind functional, PNL e numai bun de lasat in pana la guvernare. Daca aceasta impresie va deveni mai mult decat o simpla impresie, atunci “politica” presedintelui va dauna mai mult decat fumatul si intregii natiuni. Oricum, pare clar ca singura salvare a PNL in fata atacurilor mascate ale colegilor de coalitie este rechemarea in fruntea partidului a lui Theodor Stolojan. Desi, cine stie? Poate ca lacrimile lui Traian Basescu se pot coagula altfel si loviturile, mai sub centura, mai in zona permisa, vor fi reluate. Asa, vorba scorpionului care-si omoara salvatoarea, “finca-i sta in caracter”.
Oricat ar parea de populist, parca, totusi, in fata catastrofei nationale care ne incearca anul acesta – la inundatii ma refer – luptele acestea intre palate ar putea fi, daca nu oprite definitiv, macar suspendate. Faptul ca presedintele se da jos din acelasi elicopter cu premierul, ca sa mai viziteze o data – a nu se stie cata oara – santierul podului de la Maracineni, nu trebuie sa insele pe nimeni. Asta face parte din arsenalul de linistit populatia naiva sau care face pe naiva. In politica s-au vazut cazuri si mai grave, acoperite in felul acesta extrem de superficial, fara ca raporturile sa se schimbe in realitate. Ar fi obositor si inutil ca oameni care au pierdut totul, luat de ape, sau mare parte din ceea ce au avut, sa mai stea sa judece daca astia sunt amici sau inamici, desi fac pe amicii. Problema nici nu e asta. Problema e depasirea propriei lor eventuale aversiuni in favoarea unei guvernari cat de cat coerente, care sa duca tara acolo unde pretind ca intentioneaza cu totii, pedisti si liberali, udemeristi si pecisti deopotriva. Dar cu aceasta continua sacaiala nu se fac decat traditionali pasi pe loc, daca nu cumva, asemenea zisei caragialiene, inapoi.
Altfel, ca de atatea ori, puterea s-a pripit sa anunte asta-vara ca pana la 15 septembrie ii va schimba pe presedintii in minoritate ai celor doua Camere, si iata ca suntem pe la sfarsitul lunii si nici vorba nu poate fi inca de asa ceva. Sa nu fie si aceste manevre, deloc subtile, care vin dinspre Cotroceni in ideea de a-l slabi pe premier, tot niste pripeli care, mai tarziu, s-ar putea intoarce chiar impotriva celui de-acolo. Forta de reactie rapida e buna in Irak sau Afganistan, la baza e nevoie de reactii mai mult rationale decat rapide.
