Notiunea de coabitare in guvernarea unei tari a aparut in practica politica franceza. Este vorba de conlucrarea intre presedintele republicii, ales la propunerea unor partide politice, si un prim-ministru propus de alte partide politice care au castigat alegerile pentru Adunarea Nationala. Asa s-a intamplat de mai multe ori cand presedintele Francois Mitterrand, din partea Partidului Socialist, a coabitat cativa ani cu un guvern condus de Jacques Chirac, liderul coalitiei partidelor de dreapta, sau mai tarziu cand acesta din urma, in calitate de presedinte, a coabitat cu Lionel Jospin, prim-ministru socialist. Iar coabitarea ' la francaise a decurs in mod civilizat, fara crize sau certuri violente. Conform legislatiei franceze, presedintele republicii prezideaza sedintele consiliului de ministri, iar pe timpul coabitarilor activitatea executivului nu a avut cu nimic de suferit.
La noi in tara, de un an si patru luni, avem un guvern sustinut de o coalitie de partide formata pe osatura Aliantei Dreptate si Adevar. Aceeasi Alianta – adica Partidul National Liberal si Partidul Democrat – a castigat si alegerile prezidentiale avandu-l candidat pe presedintele de astazi Traian Basescu. Cu alte cuvinte, atat primul ministru, Calin Popescu Tariceanu, cat si presedintele statului, Traian Basescu, au ajuns la putere gratie performantelor electorale ale Aliantei Dreptate si Adevar.
Daca colaborarea dintre cele doua partide membre ale Aliantei decurge relativ normal, nu acelasi lucru se poate spune si despre relatiile dintre presedintele statului, fost presedinte al Partidului Democrat, si primul ministru, care este si presedinte al Partidului National Liberal. Cauza discordiei dintre cei doi demnitari rezida, in principal, in faptul ca primul ministru are relatii de prietenie cu Dinu Patriciu, presedintele grupului Rompetrol, dar si membru de frunte al Partidului Liberal. Prietenia dintre cei doi este atat de puternica incat primul ministru s-a vazut obligat sa intervina pe langa organele de ancheta penala care instrumenteaza un dosar de mare frauda avandu-l ca principal inculpat pe omul de afaceri liberal. Hotarat sa obtina rezultate palpabile in lupta contra fraudei si coruptiei, presedintele Traian Basescu este complet nemultumit de atitudinea toleranta manifestata de premier in aceasta problema. S-a ajuns astfel la situatia ca presedintele tarii sa-i faca public reprosuri primului ministru si sa declare ca regreta ca l-a nominalizat pentru functia de prim-ministru. A fost o dezavuare care, intr-un alt regim constitutional, ar fi dus la demisia primului ministru. Primul ministru nu a recurs la acest gest de onoare si nu o va face. Nici presedintele tarii nu i-o va cere, motivand ca nu doreste o criza politica acum, cand tara se afla in plina cursa, in fapt pe ultima suta de metri, pentru atingerea telului vizand aderarea la Uniunea Europeana la data de 1 ianuarie 2007, adica peste opt luni. S-a ajuns astfel ca guvernarea tarii sa aiba loc pe baza unei coabitari originale, ' la roumaine, ca intr-o casatorie cand sotii s-au separat, dar convietuiesc in continuare de dragul copiilor, pana ce acestia vor ajunge la majorat. Si tot ca intr-un mariaj compromis, cand fiecare dintre soti cauta un viitor partener, si participantii la actuala coabitare politica cauta deja alti parteneri pentru o viitoare alianta politica. Mai avansat in cautarile sale de parteneri este Partidul Democrat, tutelat de presedintele Basescu. Un exemplu in acest sens este votul de acum o saptamana din Parlament, cand Partidul Democrat a votat alaturi de partidele din opozitie – Partidul Social Democrat si Partidul Romania Mare – pentru adoptarea unei legi populiste vizand scaderea TVA pentru produsele alimentare.
Confruntat cu asemenea manevre politice din partea partenerului sau de Alianta, Partidul National Liberal nu are loc de intors, deoarece, practic, nu mai exista niciun alt partid politic cu pondere electorala cu care sa se alieze la viitoarele alegeri, pe care toata lumea le vede anticipate, adica imediat dupa aderarea la UE. Asa ca liberalilor nu le ramane decat sa se plieze la exigentele Partidului Democrat, adica ale presedintelui Basescu: sa se dezica de coruptii din partid, sa mai domoleasca goana acestora, inclusiv a unor membri liberali din guvern, dupa imbogatire pe seama Loteriei Nationale, a Fondului Proprietatea sau a altor active din patrimoniul privat al statului. Si, daca vor sa mai joace un rol in politica romaneasca, liberalilor nu le mai ramane decat alternativa fuziunii cu Partidul Democrat. Cu alte cuvinte, sa faca act de supunere fata de Traian Basescu, care la ora actuala face jocurile politice la Bucuresti si spera ca va conduce tara pana in anul 2014, cand ii va expira cel de-al doilea mandat de presedinte, la care aspira. Dar, pe malurile Dambovitei, socoteala de acasa nu se potriveste niciodata cu cea din targ.
Coabitarea ' la roumaine este o coabitare „cu sula in coaste”. Pe de o parte, este vorba de sula pe care presedintele Basescu o tine aproape de coastele lui Tariceanu, iar pe de alta parte, de o scula si mai ascutita, pe care Uniunea Europeana o apasa de cativa ani pe pieptul guvernantilor romani.
