Pe la jumătatea secolului trecut, România se afla în plin proces de transformări socio-economice. Una din ţintele acelei perioade era eradicarea analfabetismului. Accesul la instruire fusese facilitat şi de numeroasele cinematografe nou-înfiinţate. Numele lor erau în deplină concordanţă cu acele vremuri de „avânt revoluţionar”. Cinematografele „Timpuri noi”, „Progresul”, „Muncitoresc”, „23 August” şi „Steaua Roşie” constituiau principalele puncte de atracţie ale Clujului. Cel mai îndrăgit de către copii era „Timpuri noi”, situat în Piaţa Libertăţii, azi Unirii, pe latura nordică, lângă „Universitatea populară”. Din păcate, locul său a fost luat de o banală sală de jocuri de noroc. În vremea copilăriei mele, eroii lui Walt Disney, ecranizări ale poveştilor clasice, filme documentare cu caracter educativ etc. puteau fi vizionate de către micii cinefili, la jumatate preţ – adică la doar 50 de bani – iar cu puţină „abilitate” chiar şi de două, trei ori, în baza aceluiaşi bilet.
Ioan Ciorca, scriitor
