Golanasii au ajuns sa fie peste tot, sa domine anumite medii sau sa viruseze altele unde accesul inca nu le este permis in totalitate. Locurile unde se manifesta in voie sunt fie pe strada, in cluburi, baruri, fotbal, dar mai ales, in mediul politic. Ajunsi pe fotoliile moi din Parlament, golanasii care in campaniile electorale au tacut malc, tocmai pentru ca oamenii sa nu le vada adevarata fata, ne arata acum cat de specialisti sunt in manuirea noii arte: “golania”.
In mod evident, ne tot intrebam de 16 ani cum se face ca Parlamentul este mai tot timpul populat de astfel de specimene. Din pacate, ramanem doar cu intrebarile. Sigur, se mai incearca si explicatii cum ar fi cea legata de faptul ca oamenii voteaza liste, iar printre cele mai importante criterii de pozitionare pe lista este numele (conteaza doar daca esti ruda cu nu stiu cine) sau banul (conteaza in orice conditii). Am putea avansa ipoteza ca votul uninominal ar rezolva o buna parte din aceasta problema. Este un lucru cat se poate de adevarat, doar ca pe fondul unei lipse de informare din partea opiniei publice, dublata de o scarba din ce in ce mai evidenta fata de clasa politica, nici macar votul uninominal nu ne va scapa imediat de golanasii care viciaza inclusiv aerul pe care il respiram. In conditiile mentionate mai sus, votul uninominal va avea un veritabil efect de bumerang si va legitima pe bancile parlamentare doar personajele cu bani si notorietate. Si atat.
Goana dupa… ciolan
Procesul de epurare a clasei noastre politice este de lunga durata. Din pacate, mirosul de friptura este cel care decide in momentul de fata orientarile politice, pupatul mainilor pentru un os, pupatul mainilor pentru nimic, doar din inertia celor cincizeci de ani de pupat orice pentru orice.
Proorocul Brucan vorbea despre cel putin 15 ani de la revolutie pentru ca Romania sa dea semne de insanatosire. Un lucru devine cert pe zi ce trece. Brucan a fost optimist. Mai avem nevoie de inca cel putin 20 de ani pana cand clasa politica se va apropia de normele europene. Iar singura generatie care mai poate face acest lucru este cea care in anul 2008 poate deveni prima de politicieni neafectati de virusul comunisto-securist.
Suntem obligati sa traim cu speranta ca noua generatie de politicieni, care se chinuie sa creasca pe langa cei care fac mai degraba umbra si blocheaza lumina soarelui, are resorturile de cultura si moralitate pentru a schimba felul in care se face politica. Desigur, si printre cei tineri vedem golanasi, care intra in politica adulmecand acelasi miros al fripturii, frecandu-si mainile in speranta unui cascaval sau intorcand de pe-acum spatele oamenilor. Daca un politician trecut deja prin politica postdecembrista practica aceste indeletniciri, nimeni nu se mai mira si nici nu se mai supara. Dar cand un tanar, oricare ar fi el, este doar o copie fidela a prototipului hulit deja de electorat, pericolul ca intreaga clasa de noi tineri politicieni sa fie catalogata dupa cum arata cativa reprezentanti-avortoni de-ai sai este extrem de mare. Nu este suficient sa fii tanar pentru a detine o demnitate inalta. Tineretea este fara indoiala un atu, dar trebuie dublat si de valoare, pregatire, profesionalism.
Golanasii sunt peste tot si nu tin cont de varsta.
Clasa politica nu va creste in valoare pana cand baza de selectie nu va fi si ea mai bine pregatita. Iar baza de selectie este fiecare dintre noi. Doar noi ii legitimam prin vot pe toti cei care ajung sa ne reprezinte.
Atentie, insa! Golanasii sunt peste tot.
