Chiar daca l-ai vazut cand a rulat pe ecrane, "Chicago" este o experienta la care vrei sa mai asisti inca o data si-nca o data.
Si chiar daca ai vazut spectacolul pe Broadway sau la Cambridge Theatre in Londra, si stii bine povestea cu crime, coruptie, adulter si tradare, plus toate cantecele din "Chicago", versiunea cinematografica a lui Rob Marshall ("Memoriile unei gheise") a dat musicalului o noua dimensiune si, la aproape sapte ani de la lansare, filmul e inca viu, traieste.
Pentru cei care nu-s familiarizati cu spectacolul (initial semnat de Bob Fosse) si nu stiu povestea, iata: Roxie Hart (Renee Zellwegger), aspiranta la un loc intr-un spectacol de cabaret, isi ucide amantul si ajunge urgent in inchisoare, la sectia de femei-criminal. Aici isi intalneste finalmente idolul: pe Velma Kelly (Catherine Zeta-Jones), care-si asteapta, la randul ei, sentinta – si la randul ei, foarte posibil, pedeapsa cu moartea. Mult din economia filmului se deruleaza in numere de musical – asa cum si le imagineaza si le contextualizeaza Roxie. si ce numere incredibile de musical! Regizorul-coregraf Rob Marshall (aflat cu "Chicago" la debutul sau in lungmetraj) a reusit sa aduca spectacolului atata sexualitate si stil cat presupune partitura plus, atitudine si metri intregi de picioare superbe (doi-trei metri par a veni doar de la Catherine Zeta-Jones).
Cu toata povestea-pretext de crime si lumea otravita a vedetelor, filmul, revazut acum, e cat se poate de optimist: ne aminteste ca la Hollywood mai sunt inca oameni care chiar stiu sa faca un musical!
