Premierul Ponta şi-a asumat nominalizări directe pentru funcţiile de procuror general al României şi ale adjuncţilor săi, de şef DIICOT şi adjunct şi de şef DNA. RL a studiat proiectele de management depuse de candidaţi, documente esenţiale, care oferă indicii despre direcţia pe care aceştia o vor urma odată instalaţi în funcţii.
Premierul n-a ţinut cont de Comisia Europeană, care a recomandat selec-ţie trans-parentă, criteriul de bază fiind rezultatele obţinute de procurori.
Opţiunea premierului a fost negociată cu preşedintele ţării, Traian Băsescu, şi lăudată de ambasadele SUA şi Marea Britanie la Bucureşti.
Comisia Europeană, prin vocea purtătorului de cuvânt Mark Gray, a declarat pentru Hotnews.ro că „procedura pe care Comisia Europeană a recomandat-o nu a fost urmată. Cred că asta trebuie spus clar. Trebuie să ne concentrăm pe paşii următori, există o expresie în engleză – nu trebuie să plângem după laptele vărsat. Cred că asta e important şi nu are rost să ne mai uităm înapoi“. Însă un lucru este clar: numele agreate de Ponta şi Băsescu rămân în cărţi, iar miercuri au depus proiectele de management care vor fi studiate de CSM.
Ce proiecte au făcut nominalizaţii
Cel mai bun proiect, modern, aplicat este cel al Laurei Codruţa Kovesi, nominalizată de premierul Ponta, prin asumare, pentru funcţia de şef al DNA. De aceea ne vom axa mai mult pe acest proiect, care poate fi model pentru alţi procurori.
Laura Codruţa Kovesi şi-a structurat clar proiectul pe obiective, pe priorităţi, pe ameninţări care pot perturba activitatea DNA, precum şi pe modalităţile de rezolvare ale vulnerabilităţilor.
Obiectivele Codruţei Kovesi sunt: asigurarea continuităţii şi stabilităţii DNA, aplicarea unor standarde de calitate şi eficienţă, îndeplinirea condiţionalităţilor din Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV), menţinerea fermităţii (evaluată prin numărul mare de rechizitorii şi incul-paţi arestaţi), creşterea eficien-ţei în combaterea infracţiunilor de corupţie, evaziunea fiscală, contrabandă şi spălări de bani, recuperarea prejudiciilor.
Vulnerabilităţi şi rezolvări
La acest capitol, Codruţa Kovesi este consecventă cu atitudinile din cei şase ani cât a fost procuror general şi anume nu a permis politicienilor să se amestece în activităţile procurorilor şi nici nu a admis ca procurorii să răspundă în faţa parlamentarilor, ci doar în faţa CSM şi al Inspecţiei Judiciare.
Potrivit proiectului lui Kovesi, vulne-rabilităţile la DNA sunt reprezentate în special de presiunile care se pot face asupra procurorilor DNA, de limitare a inde-pendenţei acestora.
Kovesi: „Procurorul-şef al DNA trebuie să aibă un rol esenţial în garantarea independenţei procurorilor din subordine, prin reacţiile prompte cu care trebuie să răspundă oricărei in-gerinţe“.
Kovesi reaminteşte în proiectul său că „Până în prezent au existat situaţii în care repre-zentanţii altor puteri au făcut declaraţii care au fost interpretate de Consiliul Superior al Magistraturii drept ingerinţe în activitatea magistra-ţilor sau au solicitat audierea procurorilor în Parlament, care a fost, la rândul ei considerată incompatibilă cu principiul separa-ţiei puterilor în stat. Procurorul-şef al DNA trebuie să aibă un rol esenţial în garantarea indepen-denţei procurorilor din subordine, prin reacţiile prompte cu care trebuie să răspundă oricărei ingerinţe“.
Tiberiu Niţu, nominalizat ca procuror general al României
Situaţia lui Tiberiu Niţu este delicată, eufemistic spus. El a fost respins de preşedintele ţării în prima sesiune de propuneri făcute de fostul ministru al Justiţiei, Mona Pivniceru. Motivul pre-şedin-telui ţării: l-a respins pe Niţu (ca şi pe Ioan Irimie) deoarece a fost „procedura lipsită de transparenţă“. Or, nici acum nu au fost criterii transparente. Deosebirea este că fostul ministru Pivniceru a făcut o procedură de selecţie, care are reguli clare, de transparenţă şi profesionalism, or Ponta a făcut nominalizări directe, fără selecţie, prin asumare, cum de altfel prevede legislaţia românească actuală.
Oricum ar fi, prestaţia lui Tiberiu Niţu în faţa Consiliului Superior al Magistraturii la prima rundă de alegeri a fost jalnică: n-a ştiut texte de legi, n-a făcut rechizitorii. Şi a fost acuzat şi că a plagiat proiectul de management, copiind practic rapoartele de bilanţ ale Parchetului, care n-au fost opera sa, iar proiectul Codruţei Kovesi i-ar putea fi model de cum se face un proiect aplicat, cu ţinte clare.
În fine, încercăm să redăm principalele intenţii ale lui Niţu, pe care le dibuim din proiectul său. Şi acum a propus un proiect stufos, de fapt cel de data trecută, la care a adăugat un capitol în care afirmă că este necesară menţi-nerea statutului de magistrat pentru procurori. Aceasta ar fi ţinta principală, importantă, a lui Tiberiu Niţu, deoarece statutul de magistrat pentru procurori îi fereşte de subordonarea politică.
„Consider că statutul de magistrat conferit constituţional funcţiei de procuror este condiţia sine-qua-non a garantării independenţei şi imparţia-lităţii şi, în consecinţă, a legali-tăţii activităţii noastre, fiind cea mai eficientă formă de protecţie profesională, de garantare a independenţei noastre faţă de forţele politice“, susţine Niţu în proiect.
Proiectul lui Bogdan Licu, nominalizat pentru funcţia de prim-adjunct al procurorului general
În proiectul lui Bogdan Licu specialiştii au găsit un capitol plagiat dintr-un proiect al judecătorului Iulian Dragomir, proiect cu care acesta a fost promovat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Proiectul este lung, prea teoretic şi mai puţin axat pe ţinte clare, directe, fără polologhie. Abia în capitolul IV din proiect descoperim ţintele lui Bogdan Licu, foarte bine structurate şi acestea nu sunt plagiate. În acest capitol, prima dată sunt identificate disfuncţiona-lităţile (poate mult prea detaliate) pe o coloană şi pe cealaltă sunt măsurile corective. Capitolul e prezentat sub formă de tabel şi e foarte clar. Spre exemplu, la disfuncţionalităţile denumite generic „existenţa unui număr mare de cauze cu autor necunoscut“, Licu propune măsuri pentru rezolvare, între care şi monitorizarea lunară a evoluţiei dosarelor.
Proiectul lui Codruţ Olaru, adjunct al procurorului general
Codruţ Olaru, în proiectul său, a propus o noutate: acordarea iniţiativei legislative pentru Ministerul Public. În proiectul său, Olaru menţionează că priorităţile sale sunt îndeplinirea condiţionalităţilor ce revin Ministerului Public prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV), pentru continuarea şi consolidarea activităţii de combatere a corupţiei, dar şi acordarea iniţiativei legislative pentru această instituţie, de îndată, în contextul în care ministerul public (care include toate parchetele din ţară) este chemat să pună în practică dispoziţiile penale şi civile ale forului legislativ, dar nu are posibilitatea iniţierii directe a unor proiecte de legi, deşi, frecvent, constatările practice impun, fie amendarea unor legi, fie adoptarea altora noi.
Proiectul Alinei Bica, propusă pentru funcţia de şef DIICOT
Proiectul, în sine, este clar exprimat, dar e prea lung, cu multă teorie, iar obiectivele sunt atât de multe încât i-ar trebui vreo trei–patru mandate să le realizeze. Practic, a pus în proiect tot ce se ştie că trebuie să facă un procuror model, cu activitate ideală.
Şi ea este preocupată de asigurarea independenţei procurorilor în efectuarea urmăririi penale, de realizarea unor anchete transparente, dar şi cu respectarea celor mai înalte exigenţe profesionale. E interesată şi de instituirea măsurilor asigurătorii. La capitolul obiectivele strategice ale DIICOT enumeră: combaterea criminalităţii organizate şi a terorismului, apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în condiţii de transparenţă, credibilitate şi înaltă probitate morală şi profesională, cu respectarea dispoziţiilor legii interne şi ale Convenţiei Europene privind Drepturile Omului explicând clar, dar pe larg, cum le va pune în practică.
Proiectul Georgianei Hosu, propusă adjunct la DIICOT
Proiectul Georgianei Hosu face o incursiune teorică (foarte lungă) despre DIICOT, legislaţia care reglementează direcţia, mod de funcţionare, resurse umane, bilanţuri ale instituţiei etc. Abia de la pagina 17 încep punctele slabe ale instituţiei (volum mare de lucru, număr mic de procurori, practică neunitară etc.) şi abia apoi cum le va rezolva ca subcapitolul „direcţii de acţi-une“ care sunt tot teoretice.
