Mai e puţin şi fiecare copil va găsi, sub brad, o cutie frumos ambalată cu jucării. Şi, dacă elfii lui Moş Crăciun află din scrisorile copiilor ce jucării îşi doresc cei mici, pentru părinţi, bunici sau prieteni alegerea unei jucării nu e tocmai o treabă uşoară.
Pentru a vă ajuta să faceţi cele mai potrivite alegeri, am vorbit cu Raluca Vasiliu, psiholog specializat în problemele copiilor şi unul dintre bloggerii relevanţi în acest domeniu, pe PsihologPentruCopii.ro.
Rep: Care sunt criteriile de care trebuie să ţină cont adulţii atunci când le cumpără jucării copiilor?
Raluca Vasiliu: Pentru că jucariile sunt destinate copiilor, de multe ori părinţii îi lasă pe aceştia să şi le aleagă singuri. Poate şi acesta este un motiv pentru care camerele copiilor sunt pline de jucării nefolosite.
Din păcate actul de a cumpăra jucării s-a transformat într-o rutină sau într-o cedare la impulsul copilului. El poate fi însa mult mai mult de atât, aproape ca un moment magic: dacă a avut ocazia să vadă jucăria de dinainte, să o aleagă cu grijă din mai multe, să viseze puţin la ea şi, în cele din urmă, ca răsplaăa pentru eforturile lui, să o primească, atunci ea are o valoare mult mai mare pentru copil.
Când cumpărăm jucării trebuie să ţinem cont în primul rând de vârsta copilului şi apoi de cât de multă stimulare îi poate aduce. O jucărie cu multe funcţii, interactivă, este mereu mai interesantă decât una statică, de tip bibelou.
Sunt un ghid suficient indicaţiile de pe ambalajele jucăriilor?
RV: Ambalajele de pe jucării au în primul rând valoare comercială, şi apoi una informativă. Evident, ele oferă un ghid orientativ cu privire la vârsta indicată pentru copil, însă trebuie să învăţăm să citim printre rânduri dacă vrem să alegem jucării potrivite.
Ce jucării cumpărăm unui bebeluş sub şase luni?
RV: Nou-născutul are o nevoie accentuată de stimulare senzorială, aşadar jucăriile trebuie să răspundă acestei nevoi. Sunt indicate jucăriile cu forme simple şi intens colorate. Dacă fac sunete, acestea trebuie să fie liniştite, repetitive. Textura trebuie să fie plăcută, fără asperităţi, să poată fi atinse cu uşurinţă şi plăcere. De asemenea, pluşurile sunt indicate, deşi copilul încă nu se poate ataşa de ele. Pentru că încă nu se mişcă în voie, jucăriile trebuie plasate în aria lui vizuală, astfel încât să le poată atinge.
Deşi pare neajutorat şi pasiv, copilul învaţă în această perioadă foarte multe lucruri: el îşi dezvoltă motricitatea grosieră, simţul mişcării, spiritul de observaţie, aprecierea distanţei, mărimii etc. De aceea el are nevoie să poată atinge, apuca, învârti, răsuci şi pipăi jucăriile. Dacă îi prezentăm copilului imagini, acestea trebuie să fie foarte simple şi clar definite, pentru că ei observă la o
imagine în primul rând contururile şi contrastele.
În plus, cum copiii bagă în guriţă toate jucăriile, trebuie să ne asigurăm că nu sunt prea mici sau ascuţite.
Dar de la şase luni la un an?
RV: Pentru prima oară capabili să se mişte, copiii sunt mult mai activi şi mai dornici să exploreze mediul. Manipularea jucăriilor şi a obiectelor e mai viguroasă, copilul apucându-le, răsucindu-le, studiindu-le. Aşadar jucăriile interactive, care se desfac, au buton, se pot învârti, răsuci, sunt cele mai indicate. În această perioadă copiii nu sunt deloc pretenţioşi: orice obiect poate deveni o jucărie fascinantă, gata să fie explorată cu toate simţurile.
De pe la 10 luni, copilul îşi dă seama când o jucarie lipseşte şi începe să o caute. Tot acum are loc primul ataşament de o jucărie sau un obiect, pe care copilul o/îl ia cu el peste tot. Având în vedere că această jucărie este ca o persoană pentru el, este interzis să i-o luăm, să o aruncăm sau să o înlocuim cu alta identică. Dacă facem asta, este ca şi când i-am lua copilului pe cineva drag.
În această perioadă putem să îi arătăm copilului cărţi cu imagini, astfel încât el să îşi formeze reprezentările unor obiecte uzuale. Cărţile cu poveşti încă nu pot fi înţelese de copii, însă ei pot recunoaşte în acestea obiecte uzuale.
Începe să meargă. Schimbăm jucăriile? Ce e cel mai potrivit, între 1 şi 2 ani?
RV: Copilul între 1 şi 2 ani este într-o continuă mişcare, capabil să stea ore în şir să descopere detaliile lumii. Cum memoria vizuală încă nu este formată, copilul poate petrece minute bune făcând jocuri repetitive şi mişcând în acelaşi fel o jucărie.
În această perioadă el este ca un om de ştiinţă care vrea să descopere cum funcţionează lucrurile. Jucăriile interactive pot deveni mai complicate: copilul poate începe să potrivească obiecte în formă, să construiască primele turnuleţe, să asambleze piesele unui lego mare. Cum în această etapă atenţia este fluctuantă, copilul va părăsi repede jocurile statice şi se va îndrepta tot către cele care presupun mişcare. Mingile mari, trenuleţele pe care să le împingă şi căluţii pe care să îi călărească sunt jucarii excelente pentru copiii între 1 şi 2 ani.
De asemenea, în această etapă, copiii adora să producă schimbări în mediu: ei vor să lase urme peste tot, să facă sunete şi să mişte lucruri. Astfel că îi putem stimula cu instrumente muzicale de jucărie sau cu culori cu care să îşi lase amprenta în urma lor.
La 2 ani e deja un copil, chiar dacă încă mic. Ce alegem, astfel încât să-l bucurăm şi să-l stimulăm în acelaşi timp?
RV: Pe lângă jucăriile de dinainte, putem acum să le introducem pe cele care imită activităţi sociale: copilul vorbeşte la un telefon de jucarie, are gentuţă cu lucruri, mănâncă din farfurii de plastic etc. Tot acum putem diferenţia jucăriile în funcţie de sexul copiilor, însă este păcat că fetelor le este rezervat doar îmbrăcatul păpuşilor şi facutul mâncării, pe când băieţii se pot bucura de o gamă mai largă de jucării, care stimulează gândirea şi memoria (lego, construcţii).
După 3 ani e din ce în ce mai curios şi începe să meargă la grădiniţă. Cu ce ar fi mai potrivit să se joace?
RV: Copilul este în continuare mare amator de jocuri fizice, aşadar jucăriile care îi permit să se mişte sunt foarte potrivite: triciclete, mingi, echipament de căţărare.
În paralel însă, copilul poate să fie fascinat de jocuri statice, mai liniştite. El poate construi, poate face puzzleuri, jocuri de memorare. Încă nu este capabil de jocuri cu reguli fixe, de tipul „Nu te supăra, frate”. În această perioadă copiii încep să folosească desenul ca mod de expimare, aşadar creioanele şi acuarelele nu trebuie să lipsească din arsenalul lui de jucării.
Cum jocurile de rol se dezvoltă, copiii se bucură de costume de carnaval, truse de jucărie şi alte ustensile care le permit să se joace astfel.
Ce jucării sunt potrivite pentru preşcolari?
RV: Toate jucăriile care sunt potrivite pentru cei de 3 ani sunt potrivite şi pentru preşcolari, la nivele din ce în ce mai complexe.
Jocurile pe calculator, deşi sunt foarte apreciate de copii, nu le sunt cu adevarat folositoare, pentru că ei învaţă în primul rând prin mişcare şi exerciţii fizice, şi nu când stau şi urmăresc mişcările de pe un monitor. Toată energia fizică pe care copilul nu are şansa să o consume prin joc fizic se va transforma într-o stare de tensiune şi agitaţie.
Preşcolarii mari sunt deja atenţi la statulul ridicat pe care îl au când au o jucărie valoroasă şi de multe ori ei îşi doresc jucării doar pentru a fi apreciati de ceilalţi sau pentru a fi în rând cu ei.
Când începe sportul? Când îi luăm biciletă, role, patine, schiuri etc?
RV: Sportul poate începe de la vârste foarte mici, adica 2 ani, însă evident că depinde de complexitatea sportului practicat. Înotul poate începe mai devreme de 2 ani, mersul pe bicicletă începe pe la 5 ani. Este foarte important ca părinţii să nu transforme sportul în muncă şi să nu îi preseze pe copii pentru obţinerea performanţei. Sportul este şi trebuie să rămână o sursă de relaxare şi de sănătate pentru copii, şi nu una de stres.
Merge la şcoală, dar încă se joacă. Măcar până pe la 10-11 ani, înca are nevoie de jucării. Ce e cel mai potrivit?
RV: Există concepţia greşită că atunci când încep şcoala copiii nu mai au atâta nevoie să se joace. Însă şcolarii mici au la fel de mare nevoie de joc ca înainte, poate chiar mai mare.
La această vârstă jucariile sunt clar delimitate pe sexe: băieţii nu se vor juca niciodată cu păpuşile, la fel cum nici fetele nu se joacă cu maşinuţele.
Şcolarii au nevoie în continuare de jocuri interactive, care să le solicite abilităţile: fie sunt board-games, de tip „Nu te supara, frate”, fie sunt jocuri fizice cu accent pe competiţie şi întrecere.
Copiii se compară foarte mult unii cu alţii şi îşi doresc jucăriile liderilor – şi accesoriile- Ipad etc. Ei folosesc mai ales jucării la modă şi intens mediatizate, care din păcate nu sprijină la fel de mult dezvoltarea intelectuală.
Jocurile pe calculator sunt aproape unanim acceptate şi folosite şi trebuie să avem grijă la jocurile violente, pentru că e dovedit ştiinţific că ele cauzează agresivitate.
Ce facem când îşi strică jucăria preferată? O înlocuim sau îi dăm o lecţie?
RV: În nici un caz nu îi dăm o lecţie cu jucăria preferată, mai ales când copilul este mic (mai mic de 5 ani). Aşa cum spuneam, ea este ca o persoană pentru copil şi dispariţia ei este trăită realmente ca o pierdere.
Această jucărie importantă are un rol foarte mare, ea îl ajută pe copil să fie mai pregătit emoţional pentru situaţiile noi şi stresante. Când îşi ia cu el jucăria preferată e ca şi cum şi-ar aduce un prieten sau un membru al familiei. Aşadar nu, nu o aruncăm, o păstrăm. Putem să îi dăm lecţii cu alte jucării.
