L-am cautat pe Isus in presa ultimelor patru zile, mai precis a Saptamanii Mari. Recunosc, a fost o naivitate din partea mea sa cred ca, pe masura ce se scurg vremurile, devenim mai intelepti si mai buni, mai ales ca suntem inconjurati de semnele unei omeniri aflate in pragul dezastrului: razboaie, crime abominabile, cataclisme naturale, copii care ridica mana asupra parintilor. De fapt, ce vorbesc eu? Uitati-va in jur si veti gasi mult mai multe semne decat cele surprinse mai sus in cateva cuvinte.
In urma cu peste 2000 de ani, omenirea isi arata prinosul de intelepciune, recunostinta si intelegere a misiunii mesianice a lui Isus, batjocorindu-L, scuipandu-L, batandu-L si, intr-un final apocaliptic, rastignindu-L intre doi infractori. Nici nu se putea un inceput si sfarsit mai pline de substanta pentru Fiul lui Dumnezeu. S-a nascut intr-un staul, a fost rastignit intre doi criminali, iar liantul care uneste cele doua momente, viata Sa, a fost o adevarata declaratie de dragoste facuta fiecaruia dintre noi.
Dar, o data cu trecerea timpului, omenirea in loc sa evolueze parca tot mai mult se intoarce catre primitivism. Daca oamenilor care L-au rastignit acum 2000 de ani nu le putem cere prea multe din punctul de vedere al evolutiei intelectuale si nu numai, nu credeti ca totusi astazi ar trebui sa cerem de la noi ceva mai mult?
Desigur, modalitatile de manifestare a primitivismului s-au schimbat. Isus nu mai poate fi rastignit azi pe cruce. Azi insa este rastignit, in fiecare secunda, prin vorbele si faptele noastre.
Stau si ma intreb, oare cati dintre noi ar suporta de bunavoie caznele traite de Mantuitor in ultimele doua zile ale vietii Sale, daca nu reusim nici macar sa respectam cuvantul Lui – sa nu ne mai barfim aproapele, sa lasam orgoliile la o parte, sa facem odata pentru totdeauna pace intre noi, oamenii! In schimb insa, ne oferim scandaluri la tot pasul.
Azi Isus trebuie sa fie prima pagina. Nu politicianul X, carcotasul Y, sau cotcarul Z. Daca trebuie sa existe o anumita zi cand gandul nostru ar trebui intors catre Dumnezeu, atunci acea zi nu poate fi decat Vinerea Mare, momentul penitentei supreme.
S-a intrebat cineva de ce tara noastra este lovita naprasnic de inundatii chiar in Saptamana Patimilor? Sa fie acestea patimile natiei noastre? Daca ar fi sa judecam obiectiv, atunci inundatiile nu reprezinta decat un timid inceput ca o consecinta directa a pacatelor noastre de zi cu zi.
L-am cautat pe Isus prin cartile din librarii. Ce-o fi fost in capul meu? Am facut si mai mare greseala. Am dat peste tot felul de noi interpretari ale Bibliei, ale faptelor lui Isus, ale originii Sale divine, chiar ale vietii Sale. N-am gasit Cartea Cartilor, dar o tona de carti menite sa sminteasca am putut gasi fara nici un efort. Sunt pe toate tarabele, pe toate drumurile, iar cel mai dureros este ca isi ating tinta. Pe fondul unei lipse evidente de educatie si cultura, pentru multi Cartea Cartilor este substituita de un anume cod. Iar pe noi ne mai mira ca ne lovesc inundatiile…
L-am cautat si la televizor. Am gasit doar dezbateri in contradictoriu, politicieni care ajung sa se dusmaneasca doar din cauza interesului personal, filme pline de violenta, acelasi kitsch si prost gust, adica nimic din ce cautam.
Trist si resemnat, chiar atunci cand ma gandeam sa renunt la a-L mai cauta in jurul meu, L-am auzit strigandu-ma. Bulversat, m-am uitat in jur. Nimic. Am ascultat cu mai multa atentie si pana la urma L-am gasit, in suflet. Sta in puterea noastra de a transforma Saptamana Patimilor si Invierea Domnului, intr-o Inviere a fiecaruia dintre noi. Trebuie doar sa dam cuvantul sufletului.
