Justiția din România nu funcționează la standarde europene, trebuie să recunoaștem deschis acest lucru. În ciuda reformelor din ultimii ani, sistemul mai are numeroase zone negre: s-a exagerat cu arestările preventive și abia recent acest instrument a devenit excepțional, așa cum trebuie să fie; nu s-a lămurit pe deplin chestiunea „câmpului tactic“; încă există magistrați corupți și judecători care eliberează politicieni pe baza unor cărți pe care nu le-au scris.
Dar actuala coaliție de guvernare, formată din PSD și ALDE, este pur și simplu incapabilă să reformeze un domeniu atât de sensibil, pentru că pe acești politicieni îi interesează să modifice doar acele legi care-i scapă de închisoare. Asta e singura lor rațiune. Iar reaua lor intenție este evidentă în fiecare asalt asupra Justiției. Săptămâna trecută, Tudorel Toader a amestecat, în power-point, măsuri justificate, cum sunt cele privind cariera magistraților, cu propuneri controversate, care ne duc înapoi în timp, legate de Inspecția Judiciară sau de dreptul procurorului-șef de a interveni pe fond în dosare.
Politicienii PSD și ALDE sunt conștienți că vor să ne facă rău, ei nu mai au nici măcar scuza incompetenței. Ministrul Justiției nu a venit cu un proiect clar de modificare a legilor, ci doar cu o fițuică, tocmai pentru că știa că există un risc de scandal și avea nevoie de o cale de a retracta ușor. Apoi, Liviu Dragnea și prim-ministrul său nu acceptă decât interviuri luate de oameni comozi, precum Mihai Gâdea sau Victor Ciutacu, tocmai pentru că știu ce rău fac țării și se tem de întrebările incomode care i-ar putea deconspira pe deplin.
Dar cel mai grav este că liderul PSD, cu mâna lui Mihai Tudose, îi mituiește pe angajații de la stat și ne amanetează tuturor viitorul, cu speranța că aceștia vor tăcea când va schimba legile în așa fel încât să scape de pușcărie. De altfel, acest plan a fost clar de la început.
Liderul PSD, condamnat deja într-un dosar și judecat în altul, avea nevoie disperată să ajungă la putere. Prin urmare, i-a promis electoratului său tot ceea ce a dorit să audă: pensii mari și salarii uriașe. Faptul că laptele și mierea de stat nu pot fi susținute de economia României nu a contat. Nici pentru Liviu Dragnea, nici pentru alegătorii săi. Văzând că promisiunile au funcționat și PSD a obținut cel mai bun scor din alegerile parlamentare, după Ion Iliescu, Liviu Dragnea s-a gândit că e destul și așa a apărut momentul OUG 13.
Obligat de protestele masive să dea înapoi, președintele social-democrat s-a văzut nevoit chiar să aplice programul său de guvernare aberant. Știa încă de anul trecut că nu sunt bani pentru asta, dovadă că i-a cerut premierului Dacian Cioloș să amâne scoaterea supraaccizei de 7 cenți pe benzină și a taxei de stâlp. Dar nu mai avea de ales. Trebuia să încalece justiția și era gata să o facă cu orice preț. La propriu.
Așa a început dezmățul. S-a dat liber la creșterea salariilor pentru bugetari și deja s-au înregistrat situații absurde în care o economie instabilă, bazată pe consum, a ajuns să susțină inclusiv salarii în administrația publică de 4.000-5.000 de euro, deși astfel de venituri sunt greu de obținut chiar și într-o economie care funcționează, precum cea a Germaniei.
Dezechilibrul creat are deja efecte: cheltuielile cu pensiile și salariile au crescut amețitor, primele șapte luni încheindu-se cu un deficit bugetar uriaș, după cum arată o analiză realizată de RL. În aceste condiții, guvernul PSD a împrumutat deja 10 miliarde euro, la dobânzi mărite și în condiții tot mai dificile. Cu 553 de euro pe secundă se îndatorează România doar pentru că lui Liviu Dragnea nu îi plac gratiile. Românii vor achita dezmățul de acum până în 2036.
Dar consecințele vor fi pe termen mult mai lung, dacă guvernul PSD va lovi în Pilonul II de pensii, așa cum intenționează din foame de bani. Am spus-o deja: mărirea asta incredibilă a salariilor bugetarilor – care lasă statul fără fonduri – nu s-a făcut pentru că liderul PSD nu mai doarme de grija românilor (dovadă că Teleormanul e unul dintre cele mai sărace județe), ci pentru că vrea să mituiască o parte consistentă din electorat, ca acesta să închidă ochii la schimbarea legilor Justiției.
Problema este că, indiferent dacă PSD va reuși sau nu, răul este deja făcut. Și consecințele le vom plăti doar noi, în anii ce urmează. Cu bani peșin.
Urmăreşte-l pe jurnalistul Răzvan Chiruţă şi pe reţelele sociale
